Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

CAPITOLUL XLI
LUPII
Voiam să fim împreună în noaptea de Anul Nou. Întâmplarea a
făcut ca şefului OJT -ului din Reşita, domnul Götz, să-i vină ideea de
a ne invita să petrecem revelionul pe Semenic, cu condiţia de a
susţine şi o parte din program. Ca recompensă, primeam o vilă a
noastră şi mâncare, cât timp am fi voit să stăm acolo, o lună sau mai
mult. Pe Semenic era o zăpadă de patru metri, lucru destul de
obişnuit pe acolo, dar pentru noi, o tentaţie în plus.
Am acceptat invitaţia şi am început să împachetăm toate sculele.
Aveam de gând să continuăm munca la cel de-al treilea disc, ce
începuse să se înfiripeze ca viziune, să capete contururi tot mai clare.
În seara de ajun a revelionului am pornit într-una din cele mai
superbe aventuri ale acelor ani. Complexitatea celor întâmplate,
situaţiile cu totul ieşite din comun s-au întipărit adânc tuturor în
suflet, ne-au marcat, într-un fel, viaţa.
Am ajuns de la Reşita, unde sosisem cu un tren, încărcaţi cu
bagaje şi instrumente, la Văliug, în sat, cu un autobuz pus la
dispoziţie de OJT. Ne-am căţărat pe drumul spre teleferic cu
autobuzul hodorogit, ce abia îşi mai trăgea sufletul. Începea să se
întunece şi munţii erau acoperiţi cu o zăpadă groasă ce estompa toate
zgomotele. Orice sunet părea mai cristalin şi mai luminos, deoarece
stratul masiv de zăpadă absorbea o parte din frecvenţele joase.
Trecând prin sat, ne-am oprit la fereastra unui birt unde se
oferea trecătorilor ţuică fiartă. Ce obicei bun aveau oamenii! Când, e
frigul mai mare şi-ţi îngheaţă ţurloaiele, se găseşte aproape
întotdeauna cineva să-ţi ofere o ţuică fiartă cu zahăr, scorţişoară şi
piper, chiar şi cu cuişoare, sau vin fiert, preparat după aceeaşi reţetă.
Asta îţi dezmorţeşte rapid membrele şi urechile îngheţate, dându-ţi
senzaţia că te încingi şi că, dacă ai sta într-un loc, zăpada ar începe să
se topească în jurul tău.
314