Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– Da, dar toate se asamblează piesă cu piesă. Încă nu am văzut
două piese legate una de alta şi în acelaşi timp. Asta îmi depăşeşte
imaginaţia şi mi-e atât de rău că nu-ţi pot explica.
– Tuşi, ia te rog statuia şi du-o în pod!
Tuşi s-a executat şi aşa a putut scăpa Gabide teroare. Şi noi de
el. Peste câteva zile am cadorisit-o cu statuia pe Aquilina Severin, o
fostă cântăreaţă pe care o cunoşteam de la Casa Studenţilor şi pe care
o acompaniasem de mai multe ori pe vremuri. Era mică şi plină de
energie, o imita pe Rita Pavone perfect, chiar şi vocea i se asemăna.
Studiase la Conservator şi era foarte apreciată la acea vreme. Îi
dădusem statuia ca amintire a unor ani ce nu se vor mai întoarce, dar
care au fost plini de amintiri fericite.
Alături de Sepi mai cioplisem nişte pipe „Bruyere”. Le
cumpărasem de la un magazin special şi începusem să sculptez pe
suprafeţele curbate tot felul de figuri bărbăteşti, cu ochi proeminenţi,
bărbi şi mustăţi. În aceeaşi vară sculptasem în malul râului Timiş şi
friza de feţe bărboase pe care am folosit-o la coperta discului „Cei ce
ne-au dat nume”.
Oricum, Sepi luase în serios zvonul că el urma să plece în mod
sigur la armată şi se retrăsese din grupul nostru. Era tot mai scump la
vedere. Am început să-i simţim lipsa. Era extrem de prietenos şi de
spiritual, iar în discuţii avea întotdeauna argumente interesante. Dacă
bea ceva mai mult, devenea băţos şi la un timp dispărea. Încă nu
cunoscusem pe cineva care să ştie când e pe cale să se facă de râs şi
să dispară. Îmi povestise odată că a adormit în picioare între două
stive de lemne, dar era satisfăcut că plecase de la chef la timp ca să
nu se facă de râs.
Hazul şi personalitatea lui erau recunoscute şi apreciate încă din
anii de studenţie. Bihoi, pe atunci regizorul teatrului studenţesc din
Universitate, îi dăduse cele mai importante roluri. În „Ţiganiada”,
Sepi făcuse o creaţie excepţională, iar mai târziu fusese, recitând
Villon, revelaţia programului de bar de la „Conti”.
Viaţa trece mai departe şi nu lasă întotdeauna lucrurile clare în
urmă. Multe nelămuriri şi neînţelegeri au rămas neelucidate pentru
totdeauna.
Se lăsase frigul şi începusem să ne punem problema sărbătorilor
de iarnă. Nu mai voiam să ne surprindă revelionul nepregătiţi şi
310