Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– Cine a dat tonul, muzica sau textul?
– Acest dublu LP a fost făcut, pe jumătate, din texte scrise la
comandă, pe măsurile lor. La restul, întâi a fost cuvântul, apoi
muzica, scrisă pe metrica textului. „Invocaţia” a fost concepută
liber, „Pasărea Calandrinon” a fost scrisă pe măsurile lor şi a fost
unul din cele mai chinuitoare texte. E vorba de acele măsuri mixte
care, muzical vorbind, pot să aibă un efect deosebit, dar, literar
vorbind, sunt infecte. Aproape că îl bănui pe muzicant că are o
pornire sadică faţă de propriul lui textier, pe care îl chinuie, îl ţine
în cămaşă de forţă şi cu picioarele în apă rece. Această biată poezie
din trei strofe ne-a luat, pentru scriere, vreo cincizeci de ore.
„Vasiliscul şi aspida” e liberă şi aşa mai departe. „Delfinul, dulce
dulful nostru” a fost scris după măsuri... Ceea ce era foarte
important pentru noi, printre altele, era faptul că reuşeam să
introducem, într-un fel pe sub uşă, ca mesaj subliminal, în
mentalitatea publicului tânăr, un fel de animale complet uitate, un
insolit, dar nu arbitrar, ci de factură canonică, să reactualizăm, întro
mentalitate mai mult sau mai puţin superficială, modern
superficială, nişte sensuri arhaice, preexistente. Formaţia a răspuns
în acelaşi sens, arhaizându-şi muzica, realizând-o extraordinară
combinaţie între rock-ul contemporan cu moduri mai mult sau mai
puţin arhaice.
– Cum v-aţi împăcat cu aplicaţia, pe care unii o consideră
excesivă, a lui Nicu Covaci pentru folclor?
– M-am ferit, cel puţin în măsura în care eram prim-textier, de a
cădea în ceea ce s-ar chema un fel de folclorită trivială. Începuse să
bântuie aşa ceva prin România, nu mai ştiu dacă apăruse deja
„Cântarea României”... Nu voiam să cădem într-un neaoşism, care
nu-i o boală tocmai plăcută, aşa că un text despre inorog apare la un
moment dat în franceză veche. Aceste animale fantastice erau de
pretutindeni, există un cosmopolitism intrinsec, spaţial şi temporal,
un fel de sincretism, chiar la modul alexandrin. E o operaţie uşor
alchimică... Există nişte simboluri christice la „Phoenix”, ceea ce a
produs un impact mai mare decât ceea ce se luase în calcul iniţial,
impactul muzicii respective faţă de „tânăra gardă”.
– Care era atmosfera din jurul lor?
– Condiţiile erau precare, în ciuda faptului că aveau glorie, o
trupă de fani în spate, de admiratori şi, mai ales, de admiratoare.
298