Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– Cred că m-aş descurca foarte bine cu piesele pe care le aveam
acum. În fond, conţinutul textului duce încărcătura emoţională, nu
neapărat naraţiunea.
Încercam să-mi dumiresc gândurile şi să le transmit şi celorlalţi.
Cei doi erau mult prea profesionişti ca să se simtă jigniţi de faptul că
eu le ceream să renunţe tocmai la ceea ce puteau ei face cel mai bine,
jocul cu cuvinte sonore, pline de tâlc şi de metafore. M-am bucurat
să văd că şi ei găsesc ideea interesantă. L-am văzut pe Ujică
uitându-se cu înţeles la Foarţă.
– Cred că vom putea să te satisfacem. Vom porni, în primul
rând, de la limbi vechi şi dialecte aproape necunoscute.
– Pe vremuri, îmi recita Cârcu ceva în engleza veche şi am avut
o senzaţie foarte ciudată, dar plăcută. Vorbele sunau într-un fel
deosebit şi-ţi umpleau gura. Rostindu-le, aveai senzaţia unui lucru
foarte concret şi important.
– Ştiu ce vrei să spui.
– Încercaţi eventual să găsiţi ceva din româna veche, să aibă
patină şi semeţie. Limba modernă este mult prea utilitară şi fadă.
– Ştiu precis despre ce e vorba, completă Ujică. E oarecum
diferit de ce-am făcut la „Mugur...”. Acum e vorba de concepţie.
El era mediul de legătură între Foarţă şi mine. Şerban era mult
mai introvertit şi dura până se ambala într-o discuţie mai amplă, mai
ales cu un diletant într-ale literaturii, ca mine. Şi totuşi, cei doi mi-au
dat dreptate. Intuisem corect un anumit fenomen legat de
transmiterea emoţiei de la artist la public.
După câteva zile, în care apucasem să schiţez câteva din temele
la care lucram, scriind silabele şi accentele necesare pentru ca linia
melodică să nu fie alterată de text, apăru din nou Ujică.
– Am găsit ceva fantastic într-un bestiar din secolul al XIV-lea.
– Hm?!
– Bestiarele sunt cărţi din evul mediu, în care se evocau animale
de origine fabuloasă, semnificând forţe ale binelui şi ale răului, îmi
explică didactic el. Am putea concepe totul ca o adunare de fabule cu
animale simbolice, de bine şi de rău.
– Deci, eu să fac câte o piesă pentru fiecare?
Ideea începuse, deja, să-mi surâdă. Melodiile pe care le
compusesem până atunci erau foarte diferite. Cu o concepţie generală
unitară, temele muzicale puteau fi legate între ele, fără să căutăm să
294