Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– Bine, bine.
După a doua piesă din concert, pedala a început din nou să
scoată sunete bizare şi să întrerupă.
– Schwarz! – am răcnit pe lângă microfon.
Calboreanu nu reacţiona, deşi se aşezase în primul rând, la
mijocul sălii, şi mixa sunetul.
– Schwarz! – răcnii din nou.
Spectatorii din preajma lui, sesizând intenţia mea, se întoarseră
spre Schwarz, care moţăia turmentat de sunet, dar şi de sticla de
vodcă, aşezată la loc de cinste pe mixer.
– Schwarz!
Câţiva dintre vecini şi cei din rândul din spate începură să-i dea
coate şi ghionturi. Schwarz se uită lunatic spre scenă şi, în sfârşit, îmi
prinse privirea.
– ...? – ridică el din umeri.
M-am aplecat fulgerător şi am scos cablul din pedală, căutând să
cânt cu ghitara băgată direct în amplificator. Cu un şut bine ţintit, am
reuşit să expediez pedala direct în sală, în direcţia lui Schwarz. Dacă
nu se apleca la timp, cred că o înghiţea. A înţeles despre ce e vorba
şi, fără nici un fel de comentariu, cu mişcări rapide şi precise puse
letconul în priză şi se afundă în depanarea pedalei. După câteva
clipe, mi-o aruncă pe scenă direct la picioare. Am pus cablul la locul
lui şi am continuat să cânt ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Mândru de el, Schwarz mă privi. Pe undeva, eram şi eu mândru de
un asemenea grad de eficienţă, dar mă necăjea situaţia limită, care la
Schwarz era obligatorie pentru a-şi pune priceperea la contribuţie.
Figura cu aprinsul luminii îl surprinsese şi pe el. Mă întrebă din
ochi ce se întâmplă. Aruncai o privire în culise şi zării câteva figuri
ce se agitau.
– Lumina! – răcnii din nou pe lângă microfon.
Şi lumina s-a stins. Ne-am continuat piesa şi, după încă o
jumătate de minut, s-a aprins din nou. Cineva voia să-şi bată joc de
noi şi îndemna lumea să plece acasă. În mod obişnuit, nu se aprinde
lumina nici după terminarea concertului, dând posibilitatea
publicului să mai ceară bisuri.
– Lumina!
Făcusem deja un pas către culise. Cu coada ochiului, am prins o
mişcare la o înălţime oarecare, dar având lumina în faţă, nu am putut
285