Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Macedonean de origine, era un tip foarte înfipt şi capabil. Îl
iubeam cu toţii. M-am întors şi mi-am văzut de treabă, lăsându-l pe
nea Docu să lămurească situaţia.
A doua zi, plecând cu autocarul de la hotel spre oraşul următor,
îl văzui pe Mircea, undeva, în fundul maşinii. Stătea ascuns printre
fotolii şi încerca să-şi mascheze faţa învineţită. Un val de părere de
rău m-a cuprins, dar, aducându-mi aminte de încăpăţânarea cu care
încercase să mă înfrunte, de scaunul cu care încercase să mă
lovească, am revenit la realitate şi la convingerea că trebuie să existe
cineva care să aibă datoria de a păstra numele formaţiei nepătat şi de
a ţine grupul strâns în hăţuri.