Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

ceilalţi copii, pe de altă parte, pedepsele şi plângerile la maică-mea
se ţineau lanţ.
Eram mult prea energic în raport cu cei din jurul meu şi asta nu
rămânea fără urmări. Reclamaţiile şi consecinţele lor au continuat, de
altfel, şi în timpul şcolii. Citisem, între timp, multe cărţi de poveşti şi
îmi închipuiam adesea că sunt un Făt-Frumos obligat să scape de
Balaur pe câte una din fetele din jur, indiferent dacă ea voia sau nu.
Noroc că nu aveam un paloş adevărat, căci chiar şi beţele ce-l
înlocuiau lăsau urme clare pe gâturile sau pe spatele colegilorbalauri.
Primisem atâta bătaie acasă, încât nu mai eram sensibil la
durere, mă ardea doar sufletul când, aveam senzaţia că sunt pedepsit
pe nedrept şi asta se întâmpla destul de des. Aşa că, fără teamă,
atacam la rândul meu pe oricine mi se părea că nu e corect sau că nu
se comportă aşa cum învăţasem eu că ar trebui. La şcoala generală,
prin clasa a doua, îl luasem în focuri pe Jani, un coleg de clasă. Nu
mai ştiu din ce motiv ne luasem; dar eram atât de înverşunat şi
loveam cu aşa o viteză, încât el nu mai avea nici o şansă de a se
apăra şi se tot retrăgea spre fereastra mare a coridorului de la etajul
întâi. Sunt un tip greu de supărat, azi mult mai puţin decât atunci
când eram copil, dar, dacă reuşeşte cineva să mă scoată din sărite,
văd roşu în faţa ochilor şi nu mă mai pot opri până nu mă descarc.
Aşa şi în acea zi, când nu observasem geamul, deschis, nu băgasem
de seamă ca acele ferestre erau foarte joase, că pervazul era doar la
patruzeci de centimetri de podea, nu ştiam şi nu vedeam nimic din
toate acestea şi îl duceam în pumni pe Jani spre hău. Nu a îndrăznit
nimeni să se bage, dar, alarmate de ţipetele colegilor, s-au apropiat în
goană câteva învăţătoare şi au reuşit să-l salveze pe bietul Jani, care
era, deja, pe jumătate dincolo de pervaz. Pentru prima dată şi-au dat
seama că pot fi foarte agresiv şi m-au notat ca atare. Mici bătăi se
petreceau toată ziua, dar erau trecute cu vederea sau cel puţin aşa se
părea. După ce am luat câteva trimestre note proaste doar la purtare,
în timp ce la celelalte materii aveam rezultate bune, mi-am dat seama
că trebuie să-mi schimb tactica şi am preferat să-mi aştept adversarii
după şcoală, pe stradă. Încetul cu încetul am început să fiu considerat
un bătăuş. Nu înţelegeam de ce şi mă simţeam nedreptăţit. Consideram
că nu fac decât să pedepsesc, pe bună dreptate, pe cei strâmbi.
28