Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– Nu, nu, la Bratislava în mai, am avut Festivalul „Lira de
Aur”, şi la Sopot în toamnă. Eu nu m-am mai dus la sesiune, că în
’73 trebuia să termin ăştia trei ani de facultate, nu m-am mai dus la
sesiune şi-am bisat special ca să merg la Sopot. Acolo eram cu „Cei
ce ne-au dat nume”, cu capre, cu toată pizdoşenia. Încă eram la faza
de cămăşi albe. Când am ajuns la Sopot, în toamnă, cu toate alea
scoase din avion, cu caprele alea şi nu ştiu ce şi era hotel de lux,
numai cristaluri şi toalete şi nu ştiu ce, şi-o apărut Schwarz cu
scânduroaiele, cu caprele şi cu tobele şi cu alea după el, ţigănocul,
s-o făcut o linişte acolo...
– Şi Ioji a rămas acolo...
– După ce s-a întors o început lucrătura la „Mugur de fluier”.
„Lasă, lasă”, nu ştiu ce, au urmat spectacolele la Sala Palatului, cu
Tavi Ursulescu, cu toată chestia. A urmat vara la mare, a doua vară,
cu cocoşul şi cu casa, cu...
– Stai puţin, nu sări prea repede, ce se întâmplă cu cenaclurile
lui Păunescu? Noi, o vreme, l-am sprijinit pe ăsta.
– Ăsta a apărut după „Mugur de fluier”. În ’73 abia începuse
cenaclul şi nu prea... Noi am fost la Liceul Şincai o dată, am mai fost
încă la nişte chestii mici, dar nu avea încă putere. După „Mugur de
fluier” prinsese Păunescu... În ’73 spre ’74, în ’74 în primăvară am
lucrat şi-am şi imprimat „Mugur de fluier”. Şi atunci ai zis tu: „Bă,
ai avut tu o piesă, aia care-o cântai în parc, trage-i un text!” Ai venit
tu cu textul de Alecsandri şi-o ieşit ăla...
– „Andrii Popa”. Dar noi eram la Teatrul Maghiar. Am dat
primul concert cu „Andrii Popa” la Teatrul Maghiar.
– Eram angajaţi acolo, şi-acolo şi repetam. Aveam sala mare,
nu ştiu dacă mai ţii minte. Acolo am făcut şi revelionul.
– Mi-aduc aminte că eram curios cum vor suna la public piesele
astea noi. A fost mişto cînd Sepi a orchestrat...
– Cred că şi eu am avut o influenţă la chestia asta. Am zis: „Hai
să-l facem pe ăsta mai pe country, să nu-l facem aşa de dur, să
lucrăm cu ghitare acustice, să fie o bucurie, să fie o chestie”...
Vocile erau frumoase.
– Era prea uşurel aşa zânga-zânga, până în momentul în care
au intrat totuşi şi Ioji şi Sepi cu percuţie şi s-a rotunjit.
– Vara lui ’73 a fost cea mai zdravănă, după părerea mea, cu
două festivaluri deja eram ţapeni.
272