Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

dificultăţi în distribuirea în roluri mai importante în spectacolele
Operei din Timişoara. Apăruse ca din cer, împreună cu alte colege.
Terminaseră Coregrafia la Cluj, aveau 17-18 ani şi arătau ca nişte
fluturi superbi. Văzându-le, am căutat calea să le încadrăm pe toate
în clanul „Phoenix”. Am vorbit cu Schneider, şeful coregraf de la
Operă, şi i-am propus un program complet pentru barul de noapte de
la „Continental”. Noi puteam susţine partea muzicală, corpul de
balet, bine ales, restul programului, aşa că puteam pune mâna pe fete,
cam astea erau planurile mele.
Nu cred că ar fi fost nevoie de toată această acţiune aventuroasă,
câteva dintre ele erau deja prinse în plasă, dar voiam să pun mâna pe
cât mai multe şi să îmbrac totul într-o nevinovată formă de proiect
cultural. A trebuit să obţinem mai întâi aprobarea beneficiarului, a
conducerii hotelului şi a unui inspectorat al restaurantelor. Cu tupeu
şi cu siguranţă de sine, am reuşit să-i câştig de partea mea pe cei mai
dificili dintre ei, momindu-i cu nişte nume bine cunoscute în oraş:
Schreiber, Valkay, Bihoi, Cârcu. Sepi urma să recite, chiar a şi
făcut-o, şi-a avut mare succes. Recita din Villon „Crâşmarii care
toarnă apă-n vin” cu atâta patos, că reuşea să cucerească până şi
publicul necultivat ori neobişnuit în ale literaturii, public ce venea la
bar pentru a discuta afaceri sau pentru a căuta fete frumoase pentru o
seară agreabilă sus, în hotel.
Programul a ieşit cât se poate de puritan şi serios. Dansurile nu
erau câtuşi de putin sexy. Fetele se mişcau foarte bine şi totul se
desfăşura la un nivel ridicat, chiar şi partea muzicală susţinută de noi.
Apăream fără Petrescu, care venea tot mai rar, lumea rămăsese ca la
dentist, nu mai ştia nimeni ce să creadă. Era totul o glumă proastă?
Farsa a ţinut vreo două luni, vreme în care ne-am făcut de cap
prin tot hotelul. Aveam camerele noastre în care ne duceam cu fetele
după program. I. a fost un mare câştig, şi pentru mine, dar şi pentru
ceilalţi din clan. În sfârşit, Ioji se îndrăgostise de altă balerină, o
unguroaică cu părul negru. Deşi nu prea erau iniţiate în ale dragostei,
erau de o candoare şi aveau o dorinţă de a învăţa excepţională, aşa că
în scurt timp le-am putut lua cu noi la orgiile tradiţionale. Cel mai
ades, acestea aveau loc la unul dintre foştii membri ai formaţiei, în
faza incipientă, Dorel Creşneac. Avea un aparat de proiecţie şi
vizionam filme porno, în timp ce trăgeam vodcă şi whisky până la
saturaţie.
269