Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

tradiţia de Anul Nou, când „caprele”, ieşite pe stradă la colind,
speriau lumea.
Copil fiind, mă impresiona apariţia bărbatului acoperit cu o
eşarfă, cu o cârpă mare şi plină de petice colorate, care masca băţul
de dedesubt. Bastonul avea în vârf un cap de cerb sau de capră, al
cărui maxilar din lemn era mobil. La fiecare lovitură a băţului în
pământ, se obţinea clămpănitul bine cunoscut al lemnului, alcătuind
un fundal ritmic pentru melodia cântată la vioară de partenerul său.
Cei doi umblau pe străzi, primeau mici daruri, distrau publicul şi
speriau fetele şi femeile mai tinere, umplând de haz atmosfera
străzilor pline de zăpadă.
Amintirea acelor zile m-a inspirat să montez în vârful a doi
stâlpi uriaşi două capete de capre, ce semănau mai degrabă a balauri,
fixate într-o piesă din lemn ce imita războiul de ţesut. Ideea am
reluat-o mai târziu, în Germania, unde am realizat un balaur cu patru
capete de capră, provocând mare vâlvă la primele concerte din Vest.
Şi-acum să revenim la spectacolul de la Sala Palatului.
Stabilisem regia de lumini, profitând la maximum de posibilităţile
sălii. În seara concertului, m-am strecurat printre miile de fani care
roiau pe-afară, încercând să intre în sala arhiplină. Am revenit pe
scenă şi mi-am dat seama că intervenise ceva nou în ambianţa ei. Era
un şir de reflectoare albe, cu halogen. Am fost lămurit în
nedumerirea mea: venise televiziunea şi îşi montase luminile, aşa,
fără nici o permisiune din partea mea.
Situaţia neplăcută se adăuga la seriile de emisiuni făcute pe
gratis la televiziune. Părea că nu aveau de gând să ne plătească
vreodată şi ni se dăduse de înţeles să nu mai aşteptăm sau să
pretindem bani. Considerau că era suficient că ne-au făcut reclamă.
Atunci eram prea încrezători în forţele noastre ca să ne imaginăm că
o formaţie valoroasă ar avea nevoie de reclamă, mai ales de cea a
televiziunii. La apariţiile noastre pe ecrane, trebuia să ne schimbăm
înfăţişarea, să ne strângem părul, să-l lipim, să ne mascăm şi să fim
pe placul domnilor de la cenzură. În această privinţă televiziunea nu
prezenta absolut nici un avantaj pentru noi. Din acest motiv o
ignoram cu totul, fără să ne dăm seama de importanţa ei.
Am simţit cum îmi creşte nivelul adrenalinei. I-am spus
cameramanului din apropiere să împacheteze şi să plece. Omul mi-a
răspuns:
248