Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

CAPITOLUL XXX
AFARĂ CU TELEVIZIUNEA!
În verile petrecute la mare căutam să ne bucurăm de vremea
frumoasă, alături de alte formaţii valoroase din ţară. Pe lângă
distracţie, mai câştigam un ban. Acolo l-am cunoscut pe bateristul de
la formaţia „Olimpic ’64”, condusă de Picky Inglezis;
acompaniamentul său mi se părea deosebit de variat. Am intrat în
vorbă cu bateristul, care m-a informat despre destrămarea inerentă a
grupului, căci Picky se căsătorea şi pleca din ţară.
M-am hotărât pe loc să realizez o alianţă cu bateristul Costin
Petrescu. Cu al nostru, cu Ţulă, aveam probleme permanente, era
recalcitrant şi pe deasupra avea o viziune muzicală restrânsă. Nu
eram dispus să lupt cu el zi de zi şi mă hotărâsem demult să fac un
schimb, dar nu găsisem bateristul potrivit.
Unul din colegii lui Costin, Liviu Zaharia, era un solist de înaltă
ţinută, extrem de expresiv, care interpreta într-un stil baladesc piese
originale din repertoriul formaţiei „Olimpic ’64”; îl remarcasem cu
un timp în urmă, la festivalul Institutului de Arhitectură. Şi el era
dispus să lucreze cu mine.
Aşa am început planurile de reconstituire a formaţiei „Phoenix”,
cu doi muzicieni talentaţi. Ei ar fi întregit şi rotunjit stilul şi
concepţia grupului. Aveam gusturi comune în privinţa formaţiilor, a
genurilor de muzică. Aspectul nostru exterior prezenta similitudini:
Zaharia era pletos, cu faţa ascetică şi privirea luminoasă, care îi trăda
firea introvertită. Era tăcut şi calculat, iar frazele lui musteau de
semnificaţii.
Costin era vioi şi glumeţ, mic de statură, îndesat şi voinic.
Practicase aruncarea cu suliţa şi am preluat de la el nişte exerciţii de
elasticitate deosebite, care mi-au folosit în anii următori. Costin avea
părul negru, creţ şi des, trăsăturile-i erau uşor asiatice, iar nasul
acvilin. Îmi destăinuise că era pe jumătate grec. Ne împrietenisem şi,
nu după mult timp, s-a instalat la mine, la Timişoara. Mai târziu s-a
246