Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

aveam voie să-mi permit ca formaţia să depindă de un singur textier.
Aşa că am pus la treabă şi tandemul Ujică-Foarţă.
Primul rezultat de o mare calitate a fost „Mica Ţiganiadă”. Mi-a
plăcut aşa de mult, încât m-a convins că o colaborare cu ei avea să
dea roade în viitor. Şi Victor s-a străduit şi a scos acel minunat
„Mugur de fluier”. Am mai folosit şi câteva texte autentice, cum era
balada lui „Pavel Chinezul”. În culegerile de folclor ale lui Vasile
Alecsandri am găsit „Strunga” şi „Andrii Popa”. Aceste texte, având
un oarecare caracter comun, au fost îmbinate în cel de-al doilea LP al
nostru, „Mugur de fluier”.
Încă nu-mi era clară forma în care urma să dezvoltăm piesele,
nici modalitatea de prezentare în concert. Într-o seară, în Bucureşti,
la un chef, stăteam pe jos, pe podea, cu ghitara în mână. În stânga şi
în dreapta mea se aflau Mircea Florian şi Moţu Piuiş, care ascultau
cu atenţie piesele pe care le propuneam pentru repertoriul viitor al
formaţiei. În afară de atenţia încordată cu care au ascultat, ori de
gestul aprobativ, dar fără prea mare entuziasm, nu am obţinut altă
adeverinţă a calităţii pieselor. Am rămas, în continuare să-mi bat
capul şi să încerc să simt obiectiv, aşa cum ar face-o cineva din afară,
aceste cântece care aveau un aer cu totul nou în repertoriul nostru. La
unul din concertele cu „Mugur de fluier”, când rutina devenise mare
şi puteam să ne permitem să improvizăm sau să ne apucăm iarăşi de
şotii, cum făceam totdeauna la concerte, Ioji cânta la block-flöte
introducerea de la „Strunga”. În final, când cântam „Negru Vodă”,
care n-a lipsit la nici un concert, Ioji apărea cu vioara. Ce s-au gândit
băieţii? I-au pus tocul de vioară la dispoziţie. În momentul în care
începea „Negru Vodă”, s-a aplecat să scoată vioara pentru a face
cunoscuta introducere. Lumea aştepta, fremăta, toţi ştiau că urma
„Negru Vodă”, vuia sala. Ioji deschide tocul de vioară şi se
îngălbeneşte. Cu mâna tremurând, scoate fluierul din tocul de vioară,
se uită speriat în stânga şi în dreapta. Vrând să salveze situaţia, pune
fluierul la gură şi încearcă să cânte tema pe care trebuia s-o facă la
vioară, Fluierul scoase doar un piuit înalt şi răguşit şi părul lui Ioji se
făcu măciucă. Disperat, se uită din nou în stânga şi în dreapta, trase
de fluier, îl desfăcu în bucăţi şi văzu că era umplut cu hârtie, de sus
până jos. A dat cu el de pământ şi de atunci fluierul n-a mai putut fi
întrebuinţat. Căpătase pe toată lungimea o crăpătură ce-l făcea
243