Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

CAPITOLUL XXVIII
MEŞTERUL MANOLE – O POVESTE
ŞI DOUĂ CONVERSAŢII
Terminasem facultatea şi, în mod firesc, urma examenul de
final. Dar, surpriză! Nu au fost primiţi în examen absolvenţii Covaci
şi Sepi. Nu exista nici un motiv real pentru a ni se refuza acest drept,
simţeam cum se aprinde din nou în mine revolta.
În disperarea şi în furia care mă cuprinseseră, m-am repezit la
Comitetul judeţean de partid, am străbătut culoarele în goană, am
intrat în biroul doamnei Zamfir, spunându-i că vreau să vorbesc cu
prim-secretarul. Nici nu ştiam la ora aceea cine este, nici nu mă
interesa, voiam să vorbesc cu cel mai mare peste oraş ca să-mi vărs
năduful. În câteva secunde, intram în cabinetul tovarăşului Iliescu.
– Ce fel de comunism construiţi dumneavoastră aici, în care, ani
de zile cineva poate fi persecutat doar pentru că are părul mai lung
decât ceilalţi? Ce impediment prezintă acest păr, de ce nu mi se dă
voie să-mi susţin examenul de absolvire la facultate?
M-a privit uimit. Înainte de a apuca să-mi răspundă, m-am
repezit din nou la el.
– Nu este o tradiţie la români ca bărbaţii să poarte pletele pe
umăr? Nu sunt pomenite aceste plete în toate baladele populare, în
toate poveştile noastre? Consider că părul scurt, tuns americăneşte,
este o modă importată din Occident şi apărută din necesitatea
războiului, când igiena lăsa de dorit. Să nu uităm că războiul a rămas
în urma noastră, că suntem o naţie cultivată şi că putem îngriji un păr
care este, la urma urmei, o podoabă naturală.
– Bine, dar despre ce vorbeşti?
– Am de dat examenul de absolvire a facultăţii şi am fost, pur şi
simplu, respins, cerându-mi-se să mă tund şi să mă rad. Doar în cazul
acesta sunt dispuşi să mă primească la examen. Umblu de câteva zile
de la uşă la uşă şi fiecare mă respinge. Examenele au început şi mă
tem că nu voi mai apuca să-mi dau absolvirea.
– Păi, da’ e posibil?! Dumneata şi formaţia voastră?! Dar voi
sunteţi nişte personalităţi, pentru voi ar trebui clădit un palat al
236