Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– Sau ăla care o săptămână era jocheu de cal şi o săptămână
era calul. Se şucărea foarte tare dacă nu-ţi dădeai seama în ce
identitate se ascundea în ziua aceea. Îi ziceai: „Ai câştigat la curse”.
El era în săptămâna de cal. Te flituia ăla. „Cee, mă las eu biciuit?”
Dacă umbla aşa cu mâna în aer, atunci ştiai că-i jocheu, că duce
calul de căpăstru.
– Erau şi unii mai puţin loviţi.
– Pe urmă, am văzut nebunii mai normali, care mai vorbeau.
M-o chemat Schwarz să mergem la bărbierul lor. Intrăm acolo şi
Schwarz: „Măi, când pleacă acceleratul de Cluj?” Ăla odat’ o
început: „Ăă, sti-maţi pa-sageri, de la pe-ronul numă-rul şase
acceleratul cin’sute patruzeci fi doi, din direcţia Cluj, cu oprire-n
Roşiori, Vatra Dornei, pleacă peste cinci minute. Vă rog să urcaţi în
vagoane!” „Pac!” şi-o tras o palmă, de l-a tăiat tot ăla cu briciul.
Putea să-i taie fi beregata!