Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

mea fusese fără sens, pentru că lumea a acceptat, ba chiar a aplaudat,
curajul nostru de a arăta ce înseamnă cu adevărat să creezi în folclor.
Făceam asta încă stângaci şi pueril, înfruntând în permanenţă riscul
de a denatura folclorul, după cum ne ameninţau mulţi, cu un deget
foarte lung.
– Folclorul nu este voie să fie interpretat. Trebuie doar copiat!
Se considera că orice încercare de a-l îmbogăţi, de a-l interpreta
într-un mod personal, ar denatura şi ar sărăci folclorul de acea
intensitate a expresiei cu care se saturase de-a lungul veacurilor.
Acest raţionament poate fi valabil şi a fost valabil până la un moment
dat.
Dar, din clipa în care a apărut muzica rock, a cărei violenţă de
expresie şi intensitate ritmică şi dinamică sunt concordante integral
cu folclorul, lucrurile s-au schimbat. Nu văd de ce nu aş putea
interpreta acele elemente care îmi corespund, din folclorul românesc,
balcanic, ori de aiurea, în aşa fel încât să respect şi canoanele impuse
de muzica modernă, păstrând totodată şi acea culoare locală
autentică.
Intenţia mea a fost clară de la început, dar drumul nu fusese
bătut de nimeni înainte, aşa că nu ştiam dacă voi reuşi să transform
conceptul în realitate. Am insistat, iar rezultatul s-a concretizat în
ceea ce se poate numi „stilul Phoenix”. Sinteza, imposibilă, după
unii, s-a materializat. Muzica noastră este modernă pentru că îşi are
izvorul în muzica precreştină, în muzica folclorică de tradiţie, dar
este exprimată cu mijloacele şi intensitatea artei moderne, cu cele
mai noi realizări tehnice şi cu forţa şi energia de care suntem
capabili. Toate acestea o fac la fel de contemporană ca şi
hard-rock-ul ori heavy metal.
Am fost foarte surprins, în 1969, când am ascultat primul disc al
formaţiei „Jethro Tull”. Urmărind ulterior evoluţia lor, mi-am dat
seama că şi ei au avut intenţia de a exploata un filon folcloric, cel
celtic. Venind peste Caucaz, peste Asia Mică şi Balcani şi
afundându-se, cândva, în Scoţia şi Irlanda, celţii au lăsat în folclorul
nostru urme foarte adânci, distincte, care au dat un caracter special
creaţiei noastre populare. Înca şi astăzi, anumite fraze melodice sau
sonorităţi din Transilvania se aseamănă foarte mult cu muzica
folclorică din nordul Angliei sau Irlanda.
228