Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Suprafaţa copertei, preconizată pentru un dublu LP, ne-a oferit
prilejul de a folosi multe artificii. Fuseseră introduse şi fotografiile
membrilor formaţiei, dar puternic solarizate, încercând să ascundem
părul care creştea, creştea. Oricum, îl dădusem la spate, lipit cu clei
şi cu ulei, iar fotografiile fuseseră făcute special pentru disc, astfel
încât să poată trece de cenzură, dar, în acelaşi timp, să reprezinte
ceea ce voiam noi. Apăream deasupra acelei frize, trăgându-ne forţa
şi seva din pământul în care fuseseră îngropaţi dătătorii de nume, iar
dedesubt, înfiripându-se sub ape, apărea o scenă în negativ dintr-un
concert.
Întreaga copertă fusese concepută de Sepi şi Lili, care au
asigurat şi supravegherea tehnică în tipografia din Timişoara. Pentru
primele douăzeci de mii de exemplare, ni se acordaseră de la
„Electrecord” nişte fonduri pentru realizarea lucrării la noi în oraş,
unde aveam garanţia calităţii. După prima serie, care s-a vândut ca
pâinea caldă, aşteptam ca şi casa de discuri să reînnoiască acea
comandă pentru coperţi, lucru ce nu s-a mai întâmplat. Au luat, pur şi
simplu, o hârtie ordinară, pe care au scris „PHOENIX”, aşa încât
restul de tiraj din „Cei ce ne-au dat nume” s-a vândut în continuare
într-o simplă pungă.
– De ce aţi renunţat la coperta noastră?
– Domnu’ Covaci, discul dumneavoastră se vinde şi în hârtie de
ziar! De ce să investim atâta în kunstdruck?
Cartonul folosit la coperta iniţială, acel kunstdruck, era de
import, costa valută şi nu prea se găsea, cum nu se găseşte nici azi pe
toate drumurile. Atunci, ca şi azi, coperţile discurilor erau, în
general, de foarte proastă calitate.
Explicaţia lor m-a măgulit, dar mă lipsea de acea formă de
prezentare pe care o doream şi de care era nevoie pentru ca publicul
să înţeleagă acel prim pas pe care îl făcusem în direcţia exploatării
filonului folcloric. Acel început de drum trebuia susţinut şi încurajat,
dar asta n-a făcut nimeni, iar „Electrecordul” a ştiut doar să profite
de pe urma vânzării discului.
După lansarea acestuia pe piaţă, s-a impus noul stil al formaţiei
„Phoenix” şi nu îmi mai era teamă de apariţii publice cu acel
repertoriu neobişnuit încă. La început, fusesem îngrijorat de primirea
pe care ne-o va face publicul, într-o vreme în care folclorul nu era
bine privit, din cauza supralicitării şi distorsionării. Toată nesiguranţa
227