Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

CAPITOLUL XXVI
PRIETENII NOŞTRI, MONGOLII
Am propus „Cei ce ne-au dat nume” ca operă rock şi
„Electrecordului”. Materialul era aşa de amplu şi de vast, încât şi-au
permis, cenzurând, să reducă lucrarea de la un dublu LP la un album
standard. Una din balade, cu text autentic, care se intitula „Vişina”,
ne-a fost cenzurată integral. În text se spunea într-o strofă:
Sunt trei sate lăudate,
În visterie nebăgate.
Nu dea birul la domnie,
De-mpărat nu vrea să ştie.
Acel împărat cheamă tătarii ca să silească sătenii să plătească
birul. Localnicii s-au împotrivit împăratului trădător, care s-a aliat,
pentru un pumn de bani, cu duşmanii ţării. Înverşunarea cu care acele
sate s-au apărat, alungându-i pe tătari, le-a creat o faimă care s-a
păstrat până astăzi. Unul dintre sate se numea Vişina. Şi balada se
numea la fel. Dar asta nu a folosit la nimic. Argumentele domnilor
din cenzura „Electrecordului” erau foarte interesante.
– Nicule, păi nu putem să dăm în mongoli. Azi trăiesc şi ei
într-un stat socialist, sunt prietenii noştri, nu putem să dăm în ei.
– Dar adevărul istoric nu contează? Nu fac decât să povestesc
nişte întâmplări adevărate. Asta e o legendă, nu eu am inventat-o! E
un adevăr, eu l-am pus doar pe melodie şi, pe deasupra, are o
anumită funcţiune în opera noastră.
– Nu se poate, nu se poate în nici un caz! Va fi tăiată!
Şi aşa au tot tăiat şi au tot ciopârţit! Dar, chiar şi-aşa ciuntit,
„Cei ce ne-au dat nume” şi-a atins scopul şi a deschis un nou drum,
cel puţin pentru noi. Cu mirare constat, astăzi, că pe calea defrişată
de noi s-au avântat foarte puţini. Formaţia „Celelalte Cuvinte”, care
s-a inspirat la rândul ei din folclor, a încercat să ne urmeze drumul.
225