Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

o datină străveche, un ritual magic efectuat de copii, în sală s-a
produs acea rupere dezlănţuită care mi-a confirmat victoria. Până în
momentul în care a apărut fetiţa pe scenă, lumea nu înţelesese prea
bine ce se întâmplă, dar sinceritatea şi puritatea cu care ea s-a
prezentat şi a interpretat acea piesă au adus la cunoştinţa publicului,
care se aştepta la vechile şlagăre „Phoenix”, că a început un veac nou
în evoluţia formaţiei noastre. Până la sfârşit, din surpriză în surpriză,
publicul nu a mai încetat ovaţiile şi succesul a fost atât de clar, încât
până şi recalcitrantul Ţulă şi Mircea mi s-au aruncat în braţe.
Înduioşaţi până la lacrimi, au luat fetiţa în braţe şi ne-am prezentat pe
scenă de câteva ori, în aclamaţiile spectatorilor. Se simţea în
atmosferă acea stare de fericire, de extaz, pe care ţi-o dă o victorie
concludentă şi binemeritată.