Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Am continuat să lucrăm, convinşi de succesul pe care îl vom
avea, de faptul că nimeni nu păşise încă pe acest drum, cel puţin la
noi în ţară. Ascultasem între timp nişte formaţii iugoslave care
prelucrasera folclor şi care m-au impresionat foarte plăcut, cântând în
felul dinamic şi expresiv specific formaţiilor de rock, dar păstrând,
totuşi, acel iz curat de folclor balcanic. Acest exemplu mi-a întărit
poziţia şi convingerea că suntem pe drumul cel bun.
Materialul pe care l-am primit pe parcurs era tot mai
impresionant. Cu ajutorul lui Tavi Ursulescu am ajuns şi în posesia
unei antologii de folclor editate doar pentru export, cu explicaţii în
limbi străine, producţie care în ţară nu putea fi cumpărată sau nu se
ajungea la ea. În cele două volume a câte trei LP-uri fiecare, se
înşirau datini de iarnă, datini de vară, datini pentru fiecare anotimp,
datini de înmormântare, datini de nuntă, balade şi muzică
lăutărească. Această antologie, cuprinzând o vastă gamă de
repertoriu folcloric, ne-a influenţat mult. Ascultând şi încercând să
pătrundem, să creăm în acelaşi spirit, fără să copiem, ne-am dat
seama că am descoperit, aşa cum se afirmase, un tezaur. Folclorul
românesc este un tezaur, doar că, folosit de mâini nepricepute, poate
să producă exact efectul invers şi să te îndepărteze, să te scârbească,
aşa cum s-a întâmplat la sfârşitul anilor ’60, în anii ’70, când creaţia
populară, distorsionată, a devenit un mijloc de linguşire a
conducătorului mult lăudat.
Ne-am pus proplema cum putem interpreta această muzică fără
să ne îndepărtăm, fără să pierdem aerul ei curat şi intensa ei expresie
şi semnificaţie. Aveam din când în când fiori adevăraţi când
ascultam aceste piese. Ne uitam unul la altul şi descopeream că
aveam lacrimi în ochi ascultând bocetele interpretate de bocitoarele
profesioniste ori amatoare. Hotărârea era luată şi impresia creată a
fost atât de adâncă, încât mi-a determinat drumul. Nu m-am mai
abătut niciodată şi păşesc mereu cu liniştea celui, care a găsit făgaşul
în care i se poate scurge viaţa.
Iniţial, înverşunarea mea a fost provocată de discursul lui
Ceauşescu, în iulie 1971, la conferinţa de la Mangalia. Se cerea ca
absolut toate producţiile artistice să se inspire numai şi numai din
creaţia folclorică. Îşi închipuia, probabil, că asta înseamnă doar
însăilări şi ode de slavă, neavând habar ce înseamnă folclorul
autentic. În momentul în care o groază de formaţii şi de muzicanţi au
218