Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

M-am împachetat şi m-am dus la el acasă, la adresa care mi s-a
indicat. A răspuns o mămică speriată care n-a înţeles ce vreau, dar,
după câteva minute, a apărut şi fiul ei. Un băiat mic, brunet, foarte
compact ca înfăţişare, şi cu o anumită expresie de isteţime pe faţă.
Foarte deschis, mi-a spus de la început:
– Dacă pot, fac. Dacă-ţi place, îmi spui, dacă nu, nu.
A venit la o repeţitie, dar nu l-am lăsat să-mi arate tot ceea ce
ştia, ci, de la bun început, l-am pus să cânte alte lucruri decât cele cu
care era obişnuit. Mă interesa să văd în ce măsură era capabil să
înveţe. Primele lucruri, care i se păreau uşoare, le-a trosnit cu o forţă
şi cu o violenţă care mi-au făcut chiar plăcere şi-mi dădeau fiori. Era
un adevărat tăietor de lemne. Lovea cu sete în tobe şi îmi dădeam
seama că el simte acea lovitură. Violenţa lui putea să transmită
expresii, să provoace emoţii şi altora. Mi-am dat seama că este, aşa
cum mi s-a spus, un talent. Problema era alta. Necultivat, necizelat,
redus ca orizont, se împotrivea fătiş oricărei tentative de a-i îmbogăţi
repertoriul în formule ritmice, în măsuri, în metrică. Nu eram
obişnuit să mi se opună cineva, aşa că în scurt timp l-am împins de la
tobe, m-am aşezat eu şi i-am arătat, bătaie cu bătaie, că este posibil
ceea ce cer de la el. În acea vreme, exersam o serie de piese
folclorice, cu tipic balcanic, ceea ce înseamnă că şi ritmica era
balcanică. În muzica folclorică din sud-estul Europei se întâlnesc
foarte multe măsuri mixte, începând dinspre sud, de la turci şi greci,
unde măsurile de 9 predomină, trecând pe la iugoslavi, unde ritmul
de 7/8 este tipic, până la măsurile mixte româneşti. Există o bogăţie
de formule ritmice pe care puţini oameni o cunosc şi o înţeleg. Acest
lucru am încercat să i-l transmit lui Cornel. M-a contrazis de la bun
început.
– Aşa ceva nu se poate cânta. Aşa ceva nu se cântă. Este
imposibil să cânţi aşa ceva.
– M-am aşezat din nou la tobe, i-am arătat bătaie cu bătaie, i-am
explicat optime cu optime. Plin de orgoliu şi încăpătânare, a încercat
să-mi demonstreze că nu se poate, dar în momentul în care a realizat
că, totuşi, este posibil, culoarea feţei i s-a schimbat. S-a uitat cu alţi
ochi la mine şi, după scurt timp, mi-am dat seama că a început să
prindă gust.
Măsurile mixte sunt pentru mine cel mai frumos balans din
lume, pentru că se reînnoieşte prospeţimea în permanenţă, tensiunea
216