Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

cumva, încearcă să-l prinzi, să te-agăţi de el, să-i pot da primii doi
pumni!” Şi ne-a mai zis că suntem în zonă de frontieră, auzeam
pentru prima dată de asta, şi că nu ne-am făcut viza. Aşa ne-a
confiscat toate actele. Au venit după aia şi-n casă, au intrat acolo,
au intrat dimineaţa peste noi. Schwarz avea de vreo două săptămâni
o vrabie care tocmai zbura pe acolo şi prinsese şi-o curcă, aşa că în
ultima vreme nu mai scuipa în ladă, scuipa pe curcă. Când au intrat
ăia, au cam încremenit. „Valuta, vă prindem noi!” Shwarz: „Mă
prinzi de p...ă!”
Şi iarăşi ni s-a întâmplat o chestie, cum ni se întâmpla de multe
ori, care nu se poate explica. Nişte lucruri fantastice. Au dat cu ochii
de Hitler. S-au uitat unul la altul. „Las’ că venim noi altă dată!” Am
îngheţat. Stăteam în pat şi nu ne venea să credem. „Venim noi altă
dată şi vă arătăm noi!” Şi-au plecat. N-a fost nici un control. Nici
azi nu-mi explic multe din cele întâmplate. Miracole! Le dădea
Dumnezeu în cap un par şi se duceau ca traşi pe aţă, ca tramvaiul.
– Am trăit şi trăiesc şi astăzi cu convingerea că a ţinut cineva,
dintre şefi, cu noi. Unii ţineau cu noi, alţii nu. Şi cred că din foarte
multe necazuri am fost scoşi fără să ştim.
– Pentru că asta era o chestie atât de gravă, încât ne băgau rău
de tot. Le-a fost frică şi lor. Cum zici tu, e şeful ăla, ştiau poate
„internele” lor, dar aici a fost decizia executantului de a anula
misiunea.
– Deci asta a fost în ’71.
– Da. Voi a trebuit să plecaţi din cauza presiunii, la care cred
că au contribuit şi pilele „Amicilor”. Fiind concurenţă, nu mai
aveau oameni în sală. Aţi plecat şi-aţi început în Eforie Sud. Noi am
mai rămas acolo cu discoteca. Am venit la voi vreo trei zile, n-am
reuşit să ne scoatem buletinele nicicum de la căpitanul Madaras. Am
plecat fără buletin.
Într-o zi, ne-am întors la Costineşti cu Schwarz, dimineaţa, şi l-
o luat pe un caraliu de ăsta mai tânăr. „Măi, bulache, te iei de
prietenii mei?!” „Prietenii tăi, da’ uite că n-aveţi buletine!” „Ce,
cum, la prietenii mei să le ia buletinu’? Ia veniţi cu mine la secţie!”
Căpitanul Madaras avea un birou de ăla vechi de cămin cultural cu
două paturi de astea de fier şi lăcate pe uşă, să nu-i fure costumele.
Ăsta a pus mâna pe o rangă, a băgat-o unde trebuie, i-o rupt toată
blana de pe birou, toate s-au smuls din şuruburi, ne-o dat buletinele
210