Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– Da, „Tomis”. Era în Costineşti, de data asta. Ne-au dat o
casă părăsită. Tu te-ai dus înainte şi-ai văzut-o. „Asta e pentru
băieţi, aici pot să-şi facă de cap!” Şi-acolo am fost lăsati, întradevăr,
să ne facem de cap. Atâta doar că tu, având experienţa de la
Eforie Sud, te-ai baricadat, şi-ai pus nişte chestii în geamuri de era
ca-n puşcărie. Ţi-ai pus pe uşă şi un lăcat barosan. În cea de a treia
cameră stăteau Costin şi Kappl.
– Atunci o fost chestia aia teribilă!
– Am început cu toţi salvamarii ăia. Întâi o vrut să ne bată, pe
urmă, după ce le-am făcut o masă...
– Ei au venit cu peştele. Eu am dat zece sticle de vodcă şi ei
zece chile de guvizi. Am rămas eu cu ei acasă. Voi v-aţi dus la birt.
Când a venit ăla plin de nisip...
– Eu l-am dus pe ăla, era cel mai rău. Am turnat cu ăla o sticlă
în noi, el o picat de pe geam, că era mai rupt, eu, cumva, m-am ţinut.
După ce-am terminat sticla, ne-am dus la birt. Acolo i-am mai dat o
vodcă şi-o căzut lat. Pe urmă am mai făcut nişte circuri pe-acolo
până când o explodat în mine tot alcoolul şi-am venit acasă. A
apărut şi el, turtit ca un bivol, plin de nisip, nu ştiu pe unde-o căzut,
prin ce bălţi.
– Eu începusem de după-amiază chestia, cu potol, cu nu ştiu ce,
am tras tare! La un moment dat, unul din ei, ăla blond, a ieşit afară
să borască, după care ăsta brunetul a sărit şi el şi-a luat-o la fugă. A
ţinut-o până la mare, voia să se scalde, el ştie ce voia. Şi-a uitat că e
o diferenţă de nivel de un metru jumătate acolo, drept care o picat în
plin, după care, în patru labe, s-o târât până la apă. Îşi zdrobise
buzele, îţi dai seama, o picat cu capu-n jos. După aia, plin de apă,
nu ştiu ce, o venit înapoi în discotecă. Acolo a apărut de-a speriat
lumea.
– Asta o ţii mai bine minte tu.
– Păi i-am băgat sub masă pe ăia! Dar şi mâncasem bine...
– Şi-atunci, când ne împrietenisem bine cu toţi salvamarii, vine
unul de la puşcărie, odată cu Şobre de la militărie. Ăla urma să ne
bată pe toţi, şi pe salvamari, şi pe noi. Era cel mai dur dintre toţi.
L-am dus la cherhanaua aia. Acolo ne-am împrietenit. Pe urmă
băiatul a închiriat o birjă până la „Popasul Căprioarelor”. Apare
Chirvai cu birja la uşă. Noi am plătit tot şi la cherhana şi la popas.
Dar au adus vinul ăla, un ulei de nu ne-am putut ridica. N-aveam
206