Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Trebuiam să găsim o activitate nouă, să reorganizăm formaţia,
orientând-o spre Bucureşti.
După câteva, zile de locuit în acea splendidă vilă, tot umblând
prin casă, descopăr, după una din uşi, o arbaletă gigantică, cu două
perechi de sando-uri 1 . Respectul meu şi admiraţia pentru proprietarul
apartamentului a crescut şi mai mult. Am vrut să i-o arăt şi lui
Schpitzly, să împărtăşesc bucuria şi cu el, aşa că m-am repezit spre
bucătărie. Tocmai îşi făcuse nişte ouă ochiuri şi mânca liniştit. L-am
strigat. Sări de la masă, ieşi în uşă şi, în aceeaşi clipă, mă văzu cu
arbaleta îndreptată spre el. Arbaleta era încărcată. Avu o reacţie de
surpriză, cu ochii holbaţi, îşi trase burta înăuntru şi făcu un gest. Acel
gest reflex i-a salvat viaţa. Arbaleta fiind stricată, săgeata s-a
declanşat şi a trecut prin uşă exact prin locul unde, o fracţiune de
secundă mai devreme, stătuse Schpitzly. Nu pot să descriu culoarea
pe care a luat-o faţa lui. Dacă pământul ar putea fi verde, s-ar putea
numi un „pământiu-verzui”. Ochii i s-au făcut mici, s-a uitat la mine
plin de ură şi nu a rostit nici un cuvânt toată ziua. Am încercat să-l
împac, am încercat să-i explic, să-l liniştesc în fel şi chip, nu s-a
putut scoate nici un cuvânt de la el. A doua zi, primul lucru pe care
mi l-a spus a fost:
– Mă, ştii că puteai să mă omori?
– Bineînţeles că ştiu.
– Tu eşti nebun?
– Nu sunt nebun, dar nu aveam cum să ştiu că arbaleta este
stricată. Eu sunt obişnuit să lucrez cu arbalete şi nu puteam să-mi
imaginez că se întâmplă ceva.
I-au trebuit câteva zile până să se liniştească de tot.
După câteva încercări zadarnice în stânga şi-n dreapta, ne-am
dat seama că nu putem primi nici un fel de angajament la vreun
teatru. Nici una din instituţiile de artă la care ne-am fi putut continua
activitatea muzicală nu s-a arătat interesată. Doar Casa de cultură
maghiară din Bucureşti a încercat să ne ajute. Într-o zi, m-au pus să
scriu cu pensula un afiş gigantic, pentru care am încasat o sută de lei.
Ne-am întors la Timişoara.
Pe vremea aceea, eram student la Facultatea de Arte Plastice, în
cadrul Universităţii din Timişoara, unde intrasem în 1966, în toamnă,
1 Cauciucuri speciale pentru arbaleta subacvatică, ce funcţiona pe principiul unei praştii cu săgeată.
203