02.02.2020 Views

Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

smulgă reciproc microfonul. Mi-aduc aminte de faze în care Liviu

cânta, concentrat şi cu ochii închişi, vreme în care Reininger îi

smulgea una câte una piesele flautului de lemn. Liviu poseda şi un

instrument de lemn de abanos, superb, cu o culoare foarte caldă,

chiar mai plăcută decât a unuia de metal. Spitzly smulgea bucată cu

bucată din flaut, după care urmau adevărate bătălii pe scenă, Liviu îi

dădea în cap cu resturile, Reininger fugea după cortină, se încingea

un circ adevărat.

Schwarz stătea în faţă, în public, şi-şi făcea show-ul său. Ocupa

totdeauna câteva scaune din sală şi instala amplificatoarele pe care le

mânuia în timpul concertului. Bineînţeles că sticlele de vodcă nu

lipseau, iar lanternele erau puse ca la expoziţie. Era un fanatic al

colecţionării de lanterne, ajunsese să aibă unele gigantice. Cum în

timpul concertului nu era mult de lucru, sticlele de vodcă se

consumau într-un ritm destul de rapid, nu rar se întâmpla ca Schwarz

să adoarmă şi, în momentul în care, se întâmpla ceva pe scenă,

trebuia să strig la el ca să reacţioneze. Uneori lumea din sală îi dădea

câteva ghionturi ca să se trezească şi să îşi continue munca.

Descoperise, prin nu ştiu ce filieră, banda de lipit numită

„scotch”. Era transparentă, rezistentă într-adevăr, dar Schwarz

ajunsese să o întrebuinţeze în absolut orice situaţie. Renunţase chiar

la ciocanul de lipit. Dacă se rupea vreun cablu, refăcea contactul cu

scotch. Ţinea o vreme, bineînţeles, dar reparaţiile lui deveniseră

superficiale, de scurtă durată, apăreau mereu noi defecte. Chiar şi

geanta şi-o repara cu scotch, până şi pantofii rupţi aveau aceeaşi

soartă. La un moment dat, intraserăm şi noi în horă, procurasem

scotch şi începusem să lipim tot felul de obiecte. Ne distram, dar

reparaţiile nu se demonstrau a fi prea solide şi Schwarz avea tot mai

mult de lucru. Era un mod al lui de a câştiga importanţă, pe zi ce

trece aveam nevoie de el tot mai mult.

INTERLUDIU CU MIRCEA BANICIU (I)

– Tu ţi-aduci aminte când ne-am întâlnit noi prima oară? A fost

într-adevăr la ARLUS sau altundeva?

198

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!