Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– Pe masă. Cum veneai tu...
– Da’ Moni unde era? Cu farfuria cu varză?
– Tot acolo. Toate cucoanele erau coafate, începuse cu
permanentul. „Tu cum vii aşa? De ce n-ai şi tu o coafură? Asta nu-i
coafură, Marieta!” „Păi da, nişte sarmale-n cap ca şi alea!” Şi ia
farfuria şi – bum! – în capul ei. „Aşa, să fii şi tu o doamnă!”
Marieta n-a gustat gluma şi-a plecat în Parcul Florilor.
– Dar ce spontan era Moni! Noi, cu toţii, eram cei mai
progresivi şi porniţi şi...
– Deci s-a terminat faza cu marea plecare a lui Moni. În mai a
fost concertul de la „Olimpia”.
– După care-am fost interzişi.
– De către cine? Pe plan local sau...
– Pe plan local dar au trimis şi la Bucureşti. ARIA nu avea
dreptul să facă turnee cu noi, televiziunea era şi aia exclusă la
vremea aceea, n-am mai fost daţi pe post. Şi-atunci am hotărât să
facem „Ţiganiada”, după care am plecat în turneu cu Universitatea
în toată ţara. Îl luasem şi pe Baniciu atunci, cânta şi el un sfert de
oră. După turneu, ceilalţi au plecat acasă şi noi am mai cântat prin
câteva sate, la căminele culturale. Aranjasem cu primarii.
– Parcă era prin Oltenia...
– Da. Un sat de ăla oltenesc, cu târn în faţă, am rămas acolo şi
cântam într-o sală mică, întunecoasă. Stăteau ţăranii în picioare,
fericiţi. Te-am chemat pe tine, erai deja printre băieţii răi, te-am
chemat în sală. „Hai, mă, să nu mai cântăm, ce, la ăştia le cânţi?”
Ne-am pus noi pe aplaudat. Cum termina Baniciu o piesă, noi, în
întuneric, aplaudam în neştire şi ăia, după noi.
Baniciu a cântat o oră, era răguşit, înnebunit, vorbea singur.
Tac, tac, de două ori din palme, aplaudau toţi, Baniciu bis! Până la
urmă a trebuit să cântăm.
Cântam şi la matineu şi seara. Între spectacole am găsit noi un
vin acolo, am început să bem. În spatele casei era o şură, dă-i acolo
băute! Titi şi-a găsit un şerbet de culoarea rahatului.
– Hee, da, da, de cafea!
– Şi buda era în spate. S-o pus acolo, o făcut un cârnat pe budă
ş-o făcut pariu cu Ţulă că el mănâncă un rahat. I-o pus Ţulă două
sute la mijloc, eu eram casa. S-o băgat în budă şi-o început să
mănânce, oeohh! I-o luat cele două sute lui Ţulă, de ele o luat vodcă.
193