Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– Dar la vremea respectivă, a generat chestia aia care s-a
construit în jurul nostru. A fost o ieşire spectaculară, care a făcut
multe victime. După aia am fost interzişi. Am mai cântat după
inundaţii, o fost un spectacol de binefacere.
– Ne-au suspendat peste un an de zile.
– Cine ştie ce era în capul lui? Bănuiesc că la vremea aia erau
multe spaime. Era schimbat total. Se dădea paranoic. El voia să
lase...
– Eu mi-aduc aminte de o fază când noi trebuia să mergem la
Festivalul de la Braşov. Stăteam la Hotel Nord. Ne tot vizionau în
fiecare zi. Într-o bună zi, Moni, exasperat, a spus că se aruncă pe
geam. Eram la etajul cinci şi fereastra era deschisă. Chiriac se uita
la el. Reininger: „Hai, hai, hai!” Eu am sărit, l-am apucat de curea
şi, cu picioarele proptite în perete, trăgeam de el în jos. El, având
siguranţa că-l ţine cineva, urla: „Daţi-vă de-acolo! Vreau să sar!”
După două secunde a şi intrat Miliţia. Erau pe coridor.
– Era şi la bustul gol, aşa, cumva. O ieşit scandal că a apărut în
pielea goală la geam. De fapt, a şi ieşit o dată gol la geam, dar în
altă parte, într-un hotel din centrul Bucureştilor, nu mai ştiu cum se
chema. Acolo a apărut în pielea goală în balcon şi a avut şi
spectatori. Se dădea John Lennon. „Să arăţi sula, mă, la oameni?!
Da’ cine eşti tu? Te băgăm la puşcărie de nu te vezi!”
– Juca?
– Propriu-zis, nu era omul care să joace texte. Dar apropiat nu
am fost cu el. Am ţinut mult la el, dar el întotdeauna o lua razna.
– Dar a fost ceva la Casa Universitarilor...
– A, asta era în Timişoara, la Casa Universitarilor, pe strada
Paris. Ne-au dat un separeu şi noi ne-am îmbătat, pentru că au
apărut două gagici foarte mişto printre universitari. Asistente. Moni
a fost tare încântat. Autografe, pe urmă au fost chemaţi ceilalţi
gaşperi, iar autografe. Pe urmă ne-am excitat tare şi a trebuit să le
arătăm... Mersesem noaptea, eram eleganţi, cu costume de
spectacol, pe talie, cu lanţ de aur la ceas. Dar ne-am dat repede în
petec. Am declarat că nouă ni se rupe de societatea asta...
– ...socialistă!
– Ne-am făcut fleaşcă. Am murdărit tot, plafoane, tapet, tot.
Femeia de serviciu a refuzat să cureţe. Şucăr mare acolo.
– Eu nu m-am prins. V-am lăsat acolo, pe masă, de fapt.
192