Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

frânat ăia de le-au zburat toate discurile de la frână. Şi el s-o speriat
atuncea, c-a oprit aşa brusc un autobuz, cât pe ce să moară! Cât pe
ce să-i reuşească. A ieşit răcanul din maşină cu manivela. „Futu-ţi
dumnezeu’ mă-tii de privighetoare! Mai am trei zile să ies de-aici şi
mă bagi pe mine în puşcărie?!” N-a mai stat să fie omorât cu
manivela, a şters-o cu tenişii lui albi. A luat-o tăiată la fugă prin
Parcul Florilor, sprinten ca o căprioară, cu soldatul cu manivela
după el. Aşa s-a terminat toată sinuciderea lui.
– Ca de obicei.
– O apărut a doua zi la mine, mi-o făcut una din cele mai
penibile chestii, m-o sculat de la nouă dimineaţa, s-o caute pe
Marieta, dacă nu-i la mine-n casă. Nici nu-mi trecea prin gând la
vremea aia. Marieta era haioasă, era cum era, dar nu-mi spunea
nimic. O căuta pe sub paturi, mi-o ridicat şi recamierul... După aia
s-o pus în faţa oglinzii şi-a început să se blesteme, cum de-o iubeşte
tocmai pe ea!
– Da, măi, dar ştii, Moni avea, sau are, o calitate.
– Nu ştiu dacă mai are.
– El chiar începuse să creadă în toate chestiile astea. Se
autosugestiona.
– Dădea primele semne de paranoia, dar n-aş vrea să tragem
noi, în doi, concluzii din astea. Oricum, a plecat la timp. Fiecare din
noi a plecat la timp. Nu se ştie, nu putem s-o spunem, dar, totuşi, se
autosugestiona în aşa hal încât putea da în paranoia.
– Tocmai, şi-acuma, se pare că o are.
– Nu ştiu, câteodată făcea nişte lucruri negândite. E altceva, e
alt gen. El mai vrea să demonstreze ceva. Sunt şi alţii ajunşi la
marginea societăţii, care numai cu preşedinţii de stat
corespondează.
– Şi în ’70 a fost ultimul concert dat la „Olimpia”.
– Acolo a delirat el. Totdeauna a avut el ceva cu oamenii cu
cravată.
– Nici mie nu-mi plac oamenii cu cravată. „Voi, voi, voi...
ce-aveţi cu mine? Şi ce dacă eu am părul mare, voi aveţi cămaşă
albă!”
– Aia o fost! Oricum era prima încercare de a spune ceva. Nu
contează, la vârsta respectivă, a făcut istorie. Că a fost interzis...
– Pentru el era ultimul concert, pentru noi însă...
191