Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– Hai cu mine la o clientă de-a mea, să stai de vorbă cu soţul ei.
Propunerea ei mă cam lăsase perplex. Ce să caut eu acolo?
– Dl. Popovici are nişte invitaţi din Italia şi ar vrea să facă o
afacere cu tine, spune ea.
Mirat, am însoţit-o pe maică-mea la familia Popovici.
Într-adevăr acolo se găseau mai mulţi musafiri. Cu dezinvoltura
specifică omului cu bani şi monden, au început să discute cu mine
întâi în italiană, apoi în engleză şi franceză, pe care eu le stăpâneam
mai bine, propunându-mi un contract. Era vorba de un turneu al
formaţiei pe tot litoralul italian şi un contract cu o casă de discuri.
Unul dintre cei doi era proprietarul unei mari firme de produse
electronice, deci avea relaţii în domeniul muzicii. I-am explicat că va
trebui să ne punem la punct înainte de a ieşi din ţară. Aveam nevoie
de o staţie de amplificare mai puternică, de instrumente mai bune.
Mi-au cerut o listă cu tot ceea ce ne trebuia. Am întocmit-o imediat,
cu ceea ce ştiam până atunci. Am cerut amplificatoare pentru ghitară
„Vox”, pedale de efecte „Wah” şi ghitare „Fender”, cele mai
apreciate în acea perioadă. Am încheiat discuţia şi i-am invitat la o
repetiţie a doua zi.
Evident, băieţii şi-au dat silinţa să cânte cât mai expresiv, cât
mai interesant. Moni şi-a desfăşurat show-ul şi se pare că-i
impresionasem. Ne-au dat câteva informaţii în privinţa
vestimentaţiei: trebuia să purtăm pantaloni elastici mulaţi, fără chiloţi
dedesubt, ca să fim cât mai excitanţi în ochii doamnelor. Lui Moni
i-au spus să-şi răsfrângă buza inferioară cât mai mult, ca să-şi
accentueze senzualitatea şi virilitatea. Au mai adăugat o serie de
sfaturi profesioniste, care ne-au cam pus pe gânduri.
Domnii şi-au dovedit seriozitatea, venind foarte curând din
Italia cu o ghitară „Fender jazz bas” pe care-a luat-o Kamo în
primire, o ghitară „Fender Stratocaster” pe care am primit-o eu, cu o
pedală „Wah” şi o serie de mărunţişuri. Restul instrumentelor urmau
să vină, în condiţiile în care ARIA ar fi semnat un contract. Dacă
răspunsul era favorabil, deveneam membri ai clubului „Pipers”, un
club de high-life, efectuam un turneu pe litoralul italian, produceam
un disc la casa de discuri RCA şi participam la câteva emisiuni de
televiziune din Italia. Unul dintre domni a plecat la Bucureşti pentru
perfectarea contractelor. Aşteptam rezultatul cu sufletul la gură. Au
trecut o zi, două, două săptămâni.
183