Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

bine chiar de la distanţă. Croiala era perfectă, strânsă pe corp, linia
din faţă rotunjită, iar la spate o taietură de frac, cu doi nasturi în
talie.Talia era strâmtă, umerii largi, mânecile aveau şi ele câţiva
năsturei. De obicei le purtam neînchise în faţă, lejer, şi astfel evitam
obligativitatea unei anume ţinute vestimentare, şocând totuşi
autorităţile şi provocându-le panică.
Vara lui ’69 avea să ne marcheze viitorul. Am cunoscut-o,
alături de câteva colege de-ale ei, pe Heni Krab, o fiinţă mică,
rotundă şi veselă, plină de umor şi admiraţie pentru formaţia noastră.
Venea din Olanda şi adusese cu ea câteva dintre colegele care făceau
asistenţă medicală într-un spital din Amsterdam.
Pentru prima oară ne confruntam cu ceea ce auzisem doar din
poveşti: dintr-un pacheţel mic de staniol a apărut o bucată dintr-o
masă întunecată maro-verzuie, care a fost împrăştiată după un anumit
ritual în tutunul fiecărei olandeze; fetele şi-au răsucit ţigări. Le-am
întrebat de ce procedează aşa. Mi-au răspuns simplu.
– E haşiş-
– Şi care-i şmecheria?
– Fumează şi-ai să vezi.
– Păi, eu nu fumez nici ţigări obişnuite.
– Trage un fum – două şi-ai să vezi!
Ceilalţi băieţi, care erau fumători, şi-au aprins şi ei, mândri de
vitejia lor, cu ochii strălucind de emoţie, prima ţigară de haşiş. Am
tras şi eu câteva fumuri, după care, tuşind şi cu ochii plini de lacrimi,
am înapoiat ţigara, recunoscând că nu sunt capabil să fumez. Mi-am
văzut în continuare de sticlele mele de bere. Ceilalţi băieţi păreau
avantajaţi sau, poate, dezavantajaţi, dând impresia că savurează
momentul. Cu timpul, fumatul haşişului a devenit un obicei. Le
puneam întrebări privitoare la stările pe care le trăiesc. Nu puteau să
răspundă mare lucru, recunoscând că n-au simţit nimic deosebit, doar
că la un moment dat începuseră să râdă şi erau mult mai veseli.
Totuşi Victor şi mai târziu Reininger mi-au mărturisit că, fiind
perfect lucizi, trăiau o atmosferă parcă de vis, halucinaţiile existând
paralel cu realitatea. Mi-am dat seama că este vorba de o luciditate
aparentă şi am încercat să le explic asta, dar era foarte important în
acea vreme să aparţii clanului de atotştiutori şi experimentaţi. Băieţii
au continuat să-şi fumeze ţigările, savurându-le mai mult sau mai
puţin, bravura caracterizându-i pe toţi fără excepţie. Observând că eu
178