Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

din mâini, tot înota acolo. Chaka deja îi bălăngănea mătărânga pe
la nas. La un mommt dat, tipa deschide ochii. Când a văzut
mătărânga a tresărit: „Ioi...” Chaka stătea în picioare, cu
mătărânga în mână. În timpul ăsta, i-a scăpat lui Moni socoteala din
ea, şi-o scos capul de sub cearşaf, tot ud, cu părul în toate direcţiile,
înnebunit, când l-a văzut pe ăsta şi, mai ales, mătărânga lui Chaka.
Atât de tare s-a înfuriat, că a spart şi lampa. A pus mâna pe pernă şi
nu ştiu cum a făcut, dar a nimerit. I se înlâmpla rar, cu toporul nu
nimerea un pom, dar de data asta a făcut-o.
Dimineaţa, când noi dormeam cel mai bine, pe la opt, Moni s-a
trezit şi-a văzut gagica lângă el. „Cine dracu te-a adus aici? Afară!
Vrei să furi aici! Afară!” A scos-o pe aia în brânci. „Eu să fur?!
N-am furat în viaţa mea!” „Afară, chem poliţia!” A scos-o în patru
labe, aşa, pe jumătate dezbrăcată. A început aia să urle pe scări
după haine. I le-a aruncat pe geam. Atunci am observat că venise şi
cu valiza.
– Poate că voia să se şi căsătorească!
– A aruncat-o Moni cu valiză cu tot pe geam. S-a auzit o
bufnitură în stradă şi conţinutul valizei s-a împrăştiat pe trotuar.
Rufele curate şi murdare, şi erau destule care cereau o vizită la
spălătorie, s-au răspândit împrejurul valizei scâlciate. Oricum,
garderoba arăta că vizitatoarea noastră eram cam de multă vreme
pe litoral.
– Altă ieşire?
– A doua a fost altfel. O frumuseţe de femeie. Şi era prima cu
adevărat elegantă. Celelalte erau aiurite, haioase. Asta era, acum
pot să apreciez mai în cunoştinţă de cauză, altceva. Era şi prima
care nu se ascundea sub cearşafuri. Cu dezinvoltură, îşi aprindea o
ţigară, goală, umbla prin cameră, îşi arăta bucile, ţâţele. Stăteam la
poveşti, Moni o ţinea în discuţii, de Platon, de altele. Într-o discuţie
de asta, spre dimineaţă, ea îl întrerupse: „Măi, Moni, de ce nu mi-o
dai?...” Ăla se întoarce pe-o coastă: „Ce, te-ai mierlit la cap?!” Aia
n-a mai zis nimic.
Pol era cam aburit şi aţipit, aşa, pe pat. Moni a prins momentul,
a sărit repede pe patul lui Pol şi a început să se pişe pe el. Pol s-a
trezit brusc şi-a ţâşnit din pat. În patul ăla n-au mai dormit decât
prietenii care nu aveau unde se culca. Dimineaţa, care la noi era pe
la ora unu, gagica s-a sculat, dar n-a înţeles, nimeni nu i-a explicat.
174