Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

autorităţilor care oricum nu ne îndrăgeau, dându-le apă la moară şi
pretexte ca să ne persecute în fel şi chip.
INTERLUDIU CU VICTOR CÂRCU (II)
– Să ne întoarcem pe litoral.
– Păi, a început dezmăţul dezmăţului. În primul rând, Moni a
plecat mai devreme şi a intrat primul în vila aia. Nu, am plecat toţi
trei. Eu cu Pol am plecat împreună. Aşteptasem nişte franţuji care
ne-or adus primele ţoale cu adevărat străine. Am venit obosiţi de pe
tren şi ne-am culcat repede. Când m-am trezit, era plecat, îmbrăcat,
era lord.
– Cum stăteam în camere?
– Prima împărţeală a voastră a fost în băieţii răi şi băieţii buni.
„Voi, răii, la un loc într-o cameră şi noi, bunii, la un loc!” Băieţii
răi au stat foarte cuminţi vreo doua săptămâni, până când au început
să apară fetiţele. Era o perioadă aiurea, se lega şi nu se lega. Când
au apărut fetiţele – hopa! – în prima seară te duceai, dansai acolo cu
ea la „Pescăruşul”, sau unde mergeam dupa cântare, după care
veneam aicea, mai beam ceva şi ne băgam în pat. Şi chirăiau fetele...
Dar erau numai fete frumoase. La un moment dat a început delirul.
Moni apare beat într-o seară cu una. S-o aruncat acolo, pe jos, între
picioarele ei. O început o luptă...
– Şi mai departe?
– Mai departe, Chaka a luat oglinda şi i-a pus-o aşa, de partea
cealaltă a capului. Noi stăteam deoparte şi ne uitam la ei ca la
televizor. „Artişti emeriţi ai ecranului. Artistul poporului Moni
Bordeianu”. Moni dă cu pumnul în oglinda aia, furios. „Terminaţi,
nu ştiu ce... cincizeci de mii mi-a...” Atunci i-am băgat-o: „Lingi şi
stai cu sula deasupra! Şi pe urmă vii şi spui ce f...i ai tras!” Moni se
chinuia cu cerşaful în cap, săracu’, deja, gata, s-a urcat pe ea, nu-i
mai trăgea limbi. Chaka s-a dezbrăcat în pielea goală şi îi aranja,
foarte atent şi drăgut, lui Moni, cearşaful în jurul capului. Era foarte
pedant şi aranja cearşaful cu mare grijă, să nu aibă cumva vreo cută
sau vreun nod şi mai ales să nu-i iasă vreun ochi lui Moni, dar să
iasă capul la fetiţă. O mângâia, în timp ce ea, cu ochii închişi, dădea
173