Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Am avut multe discuţii cu ei, mi-am îmbogăţit sfera de cunoştinţe şi
mi-am schimbat unele idei, care păreau să fie fixe în mintea mea.
Unul dintre ei chiar era membru de partid. Mi-a arătat carnetul şi
mi-a spus că în momentul în care crezi cu adevărat în ceea ce este
bine, nu are importanţă cine realizează acel „bine”.
L-am crezut pe cuvânt. Trăsăturile lui, parcă cioplite în lemn, îţi
transmiteau acest simţământ. Amândoi erau ardeleni, unul, dintre ei
era oşan. La plecare mi-au lăsat câteva desene, pe care le păstrez şi
astăzi cu plăcere şi îmi amintesc de acele zile foarte frumoase şi
curate. N-am avut ocazia să-i mai întâlnesc, dar cine ştie, „nu aduce
anul ce aduce ceasul”…
Vizavi de barul „Litoral”, la o terasă, nu mai ştiu cum se numea,
cânta formaţia „Roşu şi Negru”. Ziua mergeam pe terasa lor şi-I
ascultam, seara, când începeam noi programul, ei terminau şi veneau
să ne asculte. Stilul lui Nancy Brandes mă impresiona, cu muzica lui
„à la Big Band”, care, deşi comercială, era de calitate.
Ţăndărică, toboşarul-minune, copilul-minune vestit la şaptesprezece
ani în toată ţara, subţire ca o trestie şi negru ca noaptea,
sărea în spatele micii lui garnituri de tobe ca un broscoi şi degaja o
energie captivantă, molipsitoare. Bătea cu îndârjire şi se lupta cu
tobele, era o plăcere să-l priveşti, era el însuşi un spectacol. În acea
perioadă eram mulţumit alături de Pilu, convins că el este cel mai
bun. Avea aceeaşi energie, inovaţie, spontaneitate, dar cânta mult
mai precis şi mai stilat. Ne sublinia şi ne ajuta enorm, dădea o tentă
de calitate întregii formaţii. Valoarea unei formaţii creşte odată cu
cea a toboşarului. Nu mi-aş fi închipuit vreodată că o să ajung să cânt
cu Ovidiu. Acest lucru avea să se întâmple în anii următori,
schimbându-mi cursul vieţii şi îmbogăţindu-mi-o cu noi experienţe.
Pilu venise de la armată. După întorcerea de pe litoral, am trecut
prin Bucureşti, unde am îinregistrat al doilea disc din seria „Beat”,
posibilitate oferită de „Electrecord”. Cei de-acolo, convinşi de
capacitatea şi de calitatea noastră creativă, ne-au îngăduit să ne
cântăm compoziţiile şi nu ne-au mai impus includerea unor succese
străine. Erau convinşi că discul se va vinde bine, chiar mai bine,
piesele noastre având marca originalităţii. Cele patru piese au fost:
„Floarea stâncilor”, „Nebunul cu ochii închişi”, „Ar vrea un
eschimos”, „Şi totuşi sunt ca voi”, deja imprimate la Radio, cu
Cornel Chiriac. Înregistrarea compoziţiei „Nebunul cu ochii închişi”
170