Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

CAPITOLUL XIX
NU ADUCE ANUL CE ADUCE CEASUL
În vara lui ’69 am plecat din nou la mare. Aveam contract la
Eforie Nord, într-un bar, unul din primele localuri privatizate.
Mandatar era unul din fraţii Cătălin. Nişte indivizi simpatici care
învârteau tot felul de afaceri, nici nu doream să ştiu ce. Se pare că
aveau ceva cu Securitatea, altfel nu li s-ar fi încredinţat un bar de
asemenea calitate, unde într-adevăr aveau răspundere, pentru că
veneau străini. Deschis toată noaptea, era un bar cu program, iar
faptul că era dat la mandatar însemna o dovadă de încredere.
Moni a plecat primul şi şi-a luat locul în vila care ni se oferise la
Eforie Nord, iar noi am apărut cu toată gaşca şi cu instrumentele
ceva mai târziu. În camerele ce ne-au fost rezervate s-a încins un
adevărat circ. Zi şi noapte intrau şi ieşeau oameni, şi nu ştiai cine,
cum, lumea dormea pe jos, prin dulapuri, pe dulapuri, pe sub mese,
trebuia să ai în permanenţă grijă pe cine calci şi pe unde calci, să nu
striveşti pe cineva. Era o situaţie care nu ne displăcea deloc, pentru
că, de fapt, erau oameni care ne îndrăgeau, oameni pe care-i
îndrăgeam şi noi, nu concepeam să plecăm la drum fără acest grup de
fani devotaţi şi credincioşi care ne ridicau moralul în permanenţă.
Fetele care nimereau pe acolo erau devorate de toţi şi nu mai ştia la
un moment dat cine cu cine şi contra cui lupta. Veselia era mare şi
nimeni nu lua în nume de rău cuiva, dacă, după scurt timp, fetele se
schimbau dintr-un pat într-un altul sau de la o cameră la alta. Se pare
că nici ele nu îşi făceau probleme şi în general era o stare de euforie
în care era greu să se mai formalizeze sau, să se mai înfrâneze
cineva.
La barul „Litoral” cântam seara. Începeam pe la zece şi
terminam dimineaţa pe la trei-patru, prezentând în primul rând
repertoriul nostru, dar şi piese străine, bine puse la punct. Cântam
foarte mult „Kinks”, „I Got to Move”, „You Really Got Me”, şi
„Rolling Stones” sau „Beatles”, multe piese aranjate şi pe voci.
167