Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

vezi că sunt puşi să te provoace şi vor să vadă cât de departe mergi
cu ei?
Bineînţeles că cei doi Victor, în cinismul şi sarcasmul lor, erau
pregătiţi să provoace pe orişicine şi-l îndemnau pe Moni la fapte tot
mai curajoase, punându-i orgoliul la încercare.
– Tu nu vezi că ăştia îşi bat joc de tine?
Cel puţin asta era senzaţia mea în acea vreme. Începusem să mă
îndepărtez uşor de ei, deşi făceau treabă foarte bună. Textele erau din
ce în ce mai apreciate de public pentru că erau ritmice, colorate, pline
de mesaj. Îi toleram, ba chiar îi îndrăgisem, doar că nu suportam
ieşirile lor, care mi se păreau deja extreme. Aceeaşi reacţie o avea şi
Kamo. Se îndepărtase de Moni şi de clanul lui, micul clan al lui
Moni, şi căuta mai mult prietenia mea, eu părându-i mai serios.
– Deci, vei sta cu Pol şi cu Vicki şi vei curăţa!
– Da, dar...
– Nu există, vei sta şi vei curăţa.
După ce am terminat de cântat, am strâns instrumentele şi i-am
încuiat pe cei trei în sala noastră de mese. Au rămas înăuntru până ce
au curăţat tavanul şi podeaua. Li s-au dat mături, perii, lighean şi aşa
mai departe şi i-am scos din sală abia după ce totul a fost din nou
curat. Bineînţeles că pe moment nu le-a plăcut, mormăiau
nemulţumiţi, după care totul s-a transformat într-o glumă imensă şi
am râs cu hohote şi după câteva zile. Totuşi, inconştienţa, sfidarea şi
riscul pe care şi l-au asumat provocând acea societate erau demne de
admirat. Sigur, eu încercam să împac şi capra şi varza. Dacă nu aş fi
fost în situaţia de a trata în permanenţă cu autorităţile, de a salva ce
era de salvat şi de a organiza activitatea formaţiei, poate că m-aş fi
alăturat lor. Dar pus în asemenea situaţie, alergam de colo-colo,
încercând să împac când pe unul, când pe altul. Pol mi-a mărturisit la
ultima întrevedere că, de fapt, de curăţat a curăţat o femeie de
serviciu care se rătăcise prin spatele sălii, contra unei sume bunicele.