Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

succes cât aveam în toate părţile, după toată aprecierea de care eram
înconjuraţi, siguranţa de sine ajunsese la paroxism şi unora li se suise
la cap. În permanenţă aveam probleme şi primeam observaţii de pe
urma băieţilor care-şi băteau joc de tot, provocând în orice situaţie şi
pe oricine. Aşa s-a întâmplat şi în seara aceea. Am cântat o repriză şi
ne-an retras în sala noastră, în pauză, să mâncăm şi să bem. Deja se
aruncau sticle de colo-colo, pe jos erau cioburi şi pahare sparte.
Le-am atras atenţia băieţilor să nu facă prea multă gălăgie, pentru că
s-ar putea să avem după aceea greutăţi.
– Sunt oameni de la facultate! După ce-şi vor reveni din
mahmureala de a doua zi, ne vor ţine minte şi la şcoală ne vor atinge
iarăşi pe unde vor putea.
– Da, da, da, desigur, Nicu, desi, desi.
Acest „desi”, prescurtat de la desigur, a devenise una din
formulele tipice din limbajul „Phoenix”. M-au liniştit cu acest „desi”,
deci mi-am zis că au înţeles. În pauza următoare, care a fost în jurul
orei douăsprezece noaptea, am intrat în sală, am mai mâncat ceva,
am băut şi am ieşit cu nişte cetăţeni care voiau să discute cu mine.
Terminându-se pauza pe care o fixasem la o jumătate de oră, am
chemat băieţii să începem să cântăm. Unul dintre organizatori mă
trage de o parte şi-mi spune:
– Măi Nicule, aşa ceva nu se poate. Uite ce fac ai tăi! Spune-le
că avem şi noi o răspundere, sunt şi nişte oameni de la UTC, de la
partid, secretari, ăştia se fac ei că sunt beţi, dar trag cu ochiul şi cu
urechea şi o să avem cu toţii greutăţi.
– Da’ ce se întâmplă?
– Păi, uită-te şi tu!
Mă ia şi mă bagă în sala noastră în care se ţinea chiolhanul
„Phoenix”. Nu mi-a venit să cred ce vedeam. Moni cu Victor şi cu
Pol aruncau cu ceştile de cafea pe tavan, pictând tot felul de forme
ciudate şi admirau picăturile de cafea care aterizau pe faţa de masă şi
pe covorul de pe jos, amuzându-se copios. L-am luat pe Moni şi l-am
tras spre scenă.
– După ce terminăm de cântat, rămâi şi cureţi!
– Da’ de ce... de ce e nevoie?
– E nevoie pentru că îmi faci mie greutăţi. Eu lupt ca să ne
meargă bine la toţi şi tu îmi bagi beţe în roate. Te iei cu ăştia doi. Nu
165