Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Această lucrare amplă ne-a satisfăcut din multe puncte de
vedere, în final, dar ne-a şi obligat la nişte eforturi foarte mari:
Compoziţiile erau deosebite, tot mai cursive şi dinamice, mult mai
tensionate, formulele ritmice erau particulare, începuserăm să
folosim, chiar, măsuri mixte. Victor Cârcu şi Victor Şuvăgău se
întreceau, care mai de care, să facă texte încărcate de metafore şi de
simboluri. De multe ori depăşeau şi înţelegerea noastră, dar ne
străduiam să le descifrăm şi să le îmbinăm în muzică. E momentul să
recunosc că pe mine m-a interesat, întotdeauna, partea muzicală mai
mult decât textul. Întâlnirea între un text bun şi o melodie bună este
ideală, dar transmiterea emoţiei trebuie s-o facă în primul rând partea
muzicală. În momentul în care eu produc muzică, acesta este
limbajul meu şi sunt dator ca prin mijloacele oferite de acest gen de
artă să îmi transmit emoţiile şi ideile. Textul ţine de o altă categorie,
textul ţine de poezie, textul ţine de dramaturgie şi are cu totul altă
formă şi altă putere de exprimare. Doar o fericită întâlnire dintre
muzică şi text poate fi acceptată. În momentul în care compuneam o
melodie, încercam ca toată transmisia emoţională şi ideatică să se
facă pe cale muzicală. Elementele folosite erau alese în aşa fel încât
să împlinească această cerinţă. Am fost puşi în faţa unor probleme
mari, dar plăcerea de a le rezolva era nespusă. Am ieşit învingători
din această probă, după câteva luni de muncă, cu mare satisfacţie şi
cu mare uşurare. Ne uitam unii la alţii cu alţi ochi, parcă eram mai
plini de încredere în noi înşine şi în cel de alături, ajunseserăm să ne
respectăm tot mai mult.
Pe Günther Reininger l-am cooptat în formaţie din vremea în
care ne ajuta la orchestraţii. Ulterior, s-a ajuns la integrarea lui totală.
În concerte cânta la pian şi, la unele părţi, cu vocea lui subţire, aşa,
cum îi era şi aspectul. Avea ureche bună şi nu cânta pe lângă ton, aşa
că putea fi folosit foarte bine în această poziţie. Culoarea muzicii
noastre s-a îmbogăţit dintr-o dată prin acest element nou, pianul, şi
apăruseră posibilităţi de a orchestra şi a compune altcumva. Piese ca
„Floarea stâncilor”, „E dimineaţă în viaţa mea”, „Vânt hain II” au o
altă structură compoziţionala şi orchestraţia diferă faţă de modul
simplu şi direct de mai înainte. Una dintre piese, „Miezul nopţii”,
avea chiar anumite influenţe din muzica lui Frank Zappa, mare
compozitor şi interpret, şeful formaţiei „Mother of Invention”, pe
care îl apreciam de mulţi ani. Unul dintre primele lor discuri,
156