Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

interpretat de autorităţi la modul tipic, textul, deşi nevinovat,
părându-li-se tendenţios:
Un vânt hain a smuls şi-a dus,
Peste câmpii, înspre apus,
Iubirea ce era a mea,
Iubirea ce era a ta.
– Da’ de ce înspre apus, măi băieţi? – m-a luat cineva de la
cenzură.
– Păi, da’… în ce parte?... Rimează „apus” cu „a dus”, am spus
„apus”... Nu puteam să spun „spre răsărit”, că nu rimează!
– Da, da... ştim ce-aţi vrut voi să spuneţi, ştim noi foarte bine.
Să nu credeţi că vă puteţi juca. Aicea veghează cineva!
Cornel Chiriac a încercat să mă liniştească.
– Lasă, măi Nicule, că pentru domnii ăştia soarele nu apune,
occidentează!