Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– Uite, dacă loveşti cu muchea palmei peste claviculă în stânga
şi în dreapta, poţi să paralizezi nişte nervi, punându-i pe adversari în
imposibilitatea de a-şi ridica braţele. Acestea le vor atârna inerte şi
nu vor mai putea face nimic.
– Cum?
– Uite-aşa, în stânga şi-n dreapta gâtului. Există şi alte lovituri
secrete şi care au o eficacitate enormă. Nu e nevoie de prea multă
energie, trebuie doar să fii rapid şi poţi să te aperi chiar în faţa mai
multor adversari.
Ei, acest lucru mi-a rămas întipărit în cap. Exersasem până
atunci nişte figuri de jiu-jitsu şi nişte aruncări de şold şi umăr, de
judo, încă din şcoală, cu prietenul meu Farkaş, dar nu auzisem de
„karate” niciodată. După câţiva ani, ivindu-se ocazia, am intrat la un
curs şi am început să aprofundez cunoştinţele în acest domeniu.
Dar, în momentele acelea, începuse să mi se umfle faţa, ochii şi
abia mai puteam vedea. Primisem o serie de pumni direct în figură şi
căutam nişte gheaţă să-mi potolesc durerile. Dar durerea cea mai
mare o aveam în suflet. În clipa în care mi-am dat seama cu câtă
laşitate m-au trădat băieţii pentru care eram în stare să sar în foc, s-a
rupt o coardă în mine şi am simţit o durere pe care nu o pot descrie,
Era pentru prima oară când simţeam ce înseamnă să fii trădat, atunci
când ai nevoie cel mai mult de ajutor. De după colţ, începuseră să
apară capete, să vadă ce s-a întâmplat. Băieţii apucaseră să se apropie
şi, văzând că nu mai e nici urmă de duşman, au venit la mine să mă
liniştească şi să-şi ceară scuze.
– Măi, Nicule, sigur c-am fost laşi, dar n-aveam nici o şansă
oricum, ăia-s profesionişti, de la nu mai ştiu ce club, unu’ era boxer,
celălalt luptător...
I-am împins plin de scârbă şi m-am întors la hotel. C., care era
în vizită la mine, aproape că a leşinat când m-a văzut intrând în
cameră, umflat şi plin de sânge. M-a oblojit cu bandaje şi cu apă rece
timp de câteva zile. Refuzasem să mai merg să cânt. Băieţii erau
înnebuniţi, pentru că programul nu se putea ţine fără mine. I-am lăsat
să se descurce cum or şti. Nu mai aveam nici un fel de entuziasm,
nici un fel de convingere că trebuie să cânt, nici nu doream să-i mai
văd. Nu puteam să-mi imaginez să apar din nou cu ei pe aceeaşi
scenă. Mă umplusem de un fel de silă şi nu puteam să mi-o înving.
145