Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

nu conta prea mult, cât faptul că ne puteam înţelege în engleză.
Discutam într-o limbă care nu era nici a noastră, nici a lor, lucru care
ne punea cam la acelaşi nivel, pe un teren neutru. S-au dovedit foarte
prietenoase, fiind vădit impresionate de muzica noastră, de show-ul
pe care-l susţineam seară de seară, simţindu-se măgulite de atenţia cu
care le înconjuram. Ne-am rătăcit seara, după program, pe plaja de la
Mamaia şi, după o plimbare romantică sub lună, am aterizat în
boscheţii de pe margine. Aventura şi-a pierdut o bună parte din
romantism în momentul în care ne-am dat seama că eram plini de
nisip, zgâriaţi şi murdari. Ne-am îndreptat împreună spre hotelul în
care locuiam. Încercând să ne punem hainele în ordine, am năvălit în
camera lui Moni, unde am găsit-o pe maică-sa, picată în vizită. Ne-a
privit surprinsă, apoi ne-a somat să ne dezbrăcăm ca să ne cureţe. A
luat toate hainele şi le-a aranjat, dând dovadă de aceeaşi înţelegere pe
care o remarcasem ani de-a rândul şi la Timişoara, la chefurile care
se ţineau, cu fete şi vodcă, la Moni acasă. Nici un semn de reproş sau
de dojană, ba chiar o licărire luminoasă în ochi! Simţeam că ne
sprijină din tot sufletul şi că se bucură de bucuria noastră.
Relaţia cu fetiţa pe care o cunoscusem, atunci s-a menţinut
câţiva ani. Urma s-o întâlnesc şi în anul următor, aşa că am întreţinut
un fel de corespondenţă, în limba engleză. De fapt, scria mai mult ea.
Şi astăzi sunt foarte leneş în ceea ce priveşte scrisul, drept care am
primit cu mult mai multe scrisori decât am trimis.
Mi-aduc şi-acum aminte de glasul ei melodios. Dar mai
impresionantă era melodia din limba lor. Am băgat de seamă că
fiecare limbă are o anumită melodicitate şi chiar am stat să
aprofundez ideea, de-a lungul anilor. Dinspre centrul Europei, unde
vorbirea are o nuanţă mai aspră, spre nord şi spre sud, melodicitatea
limbilor creşte, evident cu sonorităţi diferite, conturându-se o anume
zonalitate geografico-muzicală.
Cântam la „Perla”, îmbrăcaţi în tot felul de costume colorate şi
cămăşi înflorate, iar Moni, plin de brăţări şi de cercei, avea şi un lanţ
la gât. Părul începuse să ne crească, era deja impresionant, ceea ce ne
detaşa clar de celelalte formaţii, care n-apucaseră, nu încercaseră, sau
nu reuşiseră să se înscrie în moda vremii. Prin toate localurile în care
cântau formaţii de rock se făceau controale, în privinţa repertoriului
şi ţinutei de scenă, dar pe noi lucrurile acestea nu ne-au afectat. Din
142