Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

magnetofonul „Tesla”. „Lady Madonna” are în aranjament o frază
tipică, uşor de recunoscut, executată cu o ghitară distorsionată. În
momentul în care am început să interpretez această linie melodică,
s-a auzit un ţipăt în cabina de sunet. După două secunde, s-a năpustit
şchiopătând în studio domnul inginer, cu ochii holbaţi, cu părul
zbârlit, uitându-se în toate părţile să vadă de unde vine acel sunet
straniu.
– Dar voi nu auziţi că distorsionează?
– Bineînţeles că distorsionează, i-am răspuns. Asta este şi
intenţia, să distorsioneze.
– Cum vă permiteţi? De patruzeci de ani sunt aici în studio şi
n-a venit nimeni să-şi bată joc în acest hal! Ce căutaţi voi aicea, de
fapt?
– Domnule, asta e concepţia piesei, pe care n-am făcut-o noi. Ni
s-a impus să interpretăm două piese străine şi noi încercăm s-o facem
cât se poate de aproape de original. Şi chiar dacă nu ar fi vorba să
copiem piesa, un sunet distorsionat este o îmbogăţire a spectrului de
culori într-o formaţiei de pop şi nu văd de ce nu am folosi o ghitară
distorsionată.
– De patruzeci de ani n-a venit nimeni să-mi spună cum să
înregistrez!
– Se pare că a venit timpul să vă spună cineva acest lucru!
A lovit cu mâna magnetofonul nostru şi l-a aruncat de pe măsuţa
pe care era montat. Am sărit ca ars şi am început să-mi adun
instrumentele, hotărât să plec. Mi-am strigat băieţii, gata să ne
punem în mişcare, dar, spre norocul general, au intervenit nişte
redactori care au aplanat conflictul şi ne-au convins să continuăm
lucrul, propunându-ne un alt inginer. Bătrânul sunetist al
„Electrecordului” nu auzise în viaţa lui o ghitară distorsionată, dar
era pus să producă discuri, care să se vândă în rândul tinerilor şi să
aducă o mulţime de bani. De-a lungul anilor, instituţiile de cultură au
învăţat că din încasările făcute cu noi se puteau finanţa o groază de
alte lucruri, sortite falimentului de la bun început.
Fotografiile pentru coperta discului s-au făcut în Timişoara, în
vestitul Parc al Rozelor. Eram îmbrăcaţi în cămăşi cu flori, pantaloni
închişi la culoare, de la costumele împrumutate de la Casa de
Cultură. Împreună cu noi apare şi Florică, toboşarul de la „Mondial”,
131