Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– Şi... Marele Premiu al Festivalului Naţional al Studenţilor,
1968, Iaşi, se acordă... formaţiei „Phoenix” din Timişoara! Premiul
pentru interpretare, premiul pentru compoziţie, premiul pentru
creativitate, premiul special al juriului, premiul special al
„Electrecordului”, premiul Radiodifuziunii, toate se acordă formaţiei
„Phoenix”!
Reacţia noastră a fost de paralizie totală. Primele secunde am
ridicat ochii din podea, ne-am privit, în sfârşit, unul pe altul, apoi
ne-am năpustit, îmbrăţişându-ne şi sărutându-ne. Chiriac năvălise pe
scenă şi ne îmbrăţişa şi el. În acele momente am făcut cunoştinţă cu
omul care avea să ne scoată cu adevărat din anonimat şi care ne-a
sprijinit în tot timpul vieţii lui, din păcate atât de scurtă.
Cornel Chiriac era un producer, aşa cum scria pe cartea lui de
vizită, fost toboşar de jazz, un băiat foarte cultivat, cunoscător al
muzicii. Avea emisiunea lui la radio, pe care o asculta marea
majoritate a tinerilor. A fost cel dintâi care a recunoscut, din primul
moment, capacitatea reală a formaţiei noastre, posibilităţile de
exprimare, energia neconsumată încă. Intuiţia lui totală şi nasul de
manager îi spuseseră că suntem în stare de lucruri mai mari decât
cele pe care le vedeau şi auzeau toţi. Dacă acele vremi i-ar fi dat
posibilitatea să ne producă într-adevăr, să ne facă management, la ora
asta am fi fost cu mult mai departe, atât noi, cât şi întregul nivel al
muzicii pop din ţară. Totuşi, lucrurile luaseră o întorsătură teribilă.
Premiul „Electrecordului” consta în posibilitatea de a deschide o
serie nouă, seria „Beat”, iar cel al Radiodifuziunii, în oportunitatea
de a înregistra în Radio şi de a fi difuzaţi cu o anumită regularitate.
Ceva mai târziu au apărut şi alte propuneri, din partea Agenţiei de
impresariat artistic din Bucureşti, ori a unor teatre de estradă,
muzicale, care ne-au oferit turnee prin ţară.
De la Iaşi am mers direct la Bucureşti, în studioul Radioului,
unde am făcut primele înregistrări cu grupul pe care îl aveam cu noi,
instrumentiştii de la şcoala de muzică. Băieţii erau elevi în ultimele
clase de liceu şi nu prea erau pregătiţi să lipsească aşa de mult de la
şcoală, dar, cu teama în sân, au hotărât să facă şi acest pas. Au venit
cu noi peste tot, şi la Radio şi la „Electrecord”. Primele piese pe care
le-am înregistrat la Radio, cred că în studioul T8, au fost „Vremuri”
şi „Nebunul cu ochii închişi”. Acesta din urmă a fost produs de
Cornel Chiriac. El a stat în studio, a pornit banda, ne-a oprit, ne-a
129