Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

două săptămâni făcusem deja o trupă. Toate prostiile le făceam deja
împreună. Practic, trupa asta s-a unit în vara de după liceu, în ’65.
Deci, la ştrand, pe canalul ăla din pădure, pe-acola ne plimbam,
pe-acola a început. La vremea aia, Moni umbla cu toporul în geacă,
avea un topor scurt, toţi ăia mai barosanii de la şcoala din Lahovary
ştiau să arunce cu taporul.
Şi Moni tot căra după el toporul şi arunca în toate părţile, dar
nu nimerea nici un pom.
– Cu perechea lui de ochelari...
– A fost, aşa, o perioadă băieţească. Mai apăreau şi fete, dar nu
erau importante. Noi aveam treabă cu topoarele, cu planurile,
desenam hărţi împreună şi se asculta „Beatles” la Radio Novisad, la
Belgrad.
– Şi tot pe atunci, prin ’65, am pus mâna pe un disc dublu cu
„Mother of Invention”, „Freak Out”.
– Alea ne-au umplut de nabădăi. Aia cu...
It can’t happen here,
I’m tellin’ you, my dear,
Because I’ve been checkin’ around
It can’t happen here.
– Ia mai toarnă nişte „Glenfiddich”!
– Kamocsa era coleg cu Claudi la facultate!?
– Da, da, la Construcţii.
– Era tot timpul cu Tudan. Ei erau tot timpul cu „Beatles”, noi,
în plus, eram cu „Rolling”, deşi ne plăcea să ascultăm şi „Beatles”.
Când ne întâlneam, ce cântări trăgeam! Aştia turbau! „Sunteţi voi
idioţi ca ei, aia-i muzică?!” Se începuse deja cu stilul ăsta blazat. Şi
Moni, până la urnă, ajunsese să creadă că „Rolling” era mai bun.
– Atunci a apărut şi Marieta în viaţa lui Moni.
– Cu bretonul ei retro, à la Mireille Mathieu, de i se vedeau
numai urechile roşii, o făcea pe Matahari. A apărut ea şi după aceea
şi gaşca ei de fete. Aşa am început să devenim interesanţi pentru
fetele adevărate, cele care erau mai mari şi ştiau! Alea tot timpul
veneau după noi, vreo şapte erau: Gabi, Mihaela, Puşa. ...Şi pe urmă
au apărut celelalte, Magda..., care ne-au arătat şi nouă mai mult din
viată.
119