Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Rezultatul acestor influenţe, transmise pe toate căile, discuri,
reviste, relatări ale unor martori, începuse să se simtă. Familiile de
şvabi din Timişoara primeau de la neamurile din Germania, venite în
vizită, tot felul de materiale, care, în cele din urmă, ajungeau la noi.
Puteam să le prelucrăm, să le interpretăm, să le înţelegem şi să le
aprofundăm, creându-ne un stil. E drept că acesta nu era foarte
românesc, dar un stil naţional, în acest domeniu, încă nu exista.
Existau doar încercări. Ba chiar aveam şi replică, în momentul, în
care ni se reproşa cosmopolitismul muzicii noastre.
– Limba engleză se pretează pentru rock, limba italiană pentru
operă şi operetă, iar cea românească pentru folclor!
Nouă ne ajungeau aceste argumente şi continuam să copiem
stilul formaţiilor pe care le adoram. Era imposibil, totuşi, să păstrăm
sută la sută nuanţele şi expresia, uneori chiar mesajul ideologic al
muzicii primite din Apus.
Chiar în acel an, preocupat de nişte teme ce-mi zumzăiau
demult prin urechi, începusem să orchestrez două piese populare,
„Bun e vinul ghiurghiuliu” şi „Pădure, pădure”. La lucrarea efectivă
m-au ajutat şi ceilalţi băieţi, dar importantă a fost intenţia, cu totul
nouă, ce a marcat o cotitură în drumul formaţiei „Phoenix”. Pentru
că, trebuie spus, nu toţi membrii formaţiei au fost de acord cu această
schimbare. Cel care m-a susţinut cel mai mult a fost Kamo. Am
impus până la urmă piesele, şi după un an de zile s-a demonstrat că
avusesem dreptate. Piesele se interpretau foarte lejer, dar cu
convingere, aşa că au prins chiar şi la publicul nostru răsfăţat cu cele
mai mari şlagăre din anii ’60.
INTERLUDIU CU VICTOR CÂRCU (I)
– Deci tu îţi aduci aminte de prin ’65...
– Într-adevar, atunci când a venit Moni, la Moni ne-am întâlnit.
– Tu erai coleg cu Pol.
– Da, noi eram colegi de clasă, după aia ne-am despărţit, el era
la reală, eu la umană.
– Dar, parcă el era mai mic decât tine...
– Parcă, dar, în orice caz, eram în aceeaşi clasă, până s-a
mutat el mai târziu în Lahovary. Fiind colegi, ne-am lipit repede şi în
118