02.02.2020 Views

Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

CAPITOLUL XI

VREMURI

După toată tensiunea de la Bucureşti, după apostrofările din

Timişoara, de la şcoală, de la Casa Studenţilor, starea noastră de

spirit, în loc să se pleoştească, ajunsese la paroxism. Fusesem

confirmaţi şi în Bucureşti! Avusesem nevoie, în subconştientul

nostru, de această confirmare. Succesul repurtat în faţa unui public,

care de ani de zile fusese răsfăţat de „Sincron”, „Cometele”,

„Mondial”, nu a făcut decât să-ne înverşuneze şi mai mult. Ne-am

apucat de lucru cu o hărnicie nemaiîntâlnită la noi. Orice temă, ori

cât de simplă, era prelucrată, iar prietenii noştri cei spirituali, Cârcu

şi Şuvăgău, începuseră să ne dea sugestii de texte cu forme şi

conţinut tot mai complexe şi mai pline de sens. După „Ştiu că mă

iubeşti şi tu”, un cântec de dragoste fără nici un fel de substrat

politico-social, începuse să ia formă una dintre piesele ce avea să ne

catapulteze în rândul celor ce compuneau şi interpretau adevărate

şlagăre. Mesajul transmis numai era doar strigătul unui scriitor, al

unui poet, ci era manifestul unui grup, „Phoenix”, care, la rândul lui,

era expresia acelei generaţii a anilor ’60.

Sub influenţa şi impresia încă proaspetelor reproşuri referitoare

la aspectul nostru, am compus prima piesă care voia să afirme ceva

despre noi. Se numea „Vremuri”. Comparaţia lejeră cu trecutele

mode ale altor secole încerca să-i liniştească pe cei speriaţi de

aspectul rebel al tineretului de la sfârşitul anilor ’60. Tot atunci s-a

născut şi „Canarul”, un cântec ce explicita, fără echivoc,

dezamăgirea tineretului român în faţa spulberării, atât de rapide, a

iluziei libertaţii ce-i fusese fluturate, preţ de câteva clipe, pe la ochi.

În scurt timp, am reuşit să constatăm fenomenul de identificare

a spectatorilor cu conţinutul pieselor, care au devenit adevărate

şlagăre, ce nu şi-au pierdut ecoul şi actualitatea nici astăzi, se pare,

pentru că s-au înscris în acea conjunctură fericită ce le-a permis să

devină expresia sintetică a năzuinţelor celor de vârsta noastră.

114

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!