Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

prietenii noştri din Franţa şi am reuşit să mă odihnesc încă o seară.
Am pornit a doua zi, pe străduţe întortocheate, din sat în sat, ocolind
autostrăzile pe care şoferii continuau blocada. Deja lucrurile
degeneraseră, se ajunsese la tulburări, chiar la lupte corp la corp
între camionagii, turişti şi poliţie.
Spre seară am ajuns la Moraira. De oboseală, nu mai aveam
nici poftă de mâncare şi primele două zile au fost sacrificate,
nemaifiind bun de nimic. Încetul cu încetul, sub lumina aceea ce-ţi
dă senzaţia că te pătrunde, inspirând aerul condimentat al
păduricilor de pini, mi-am revenit. După ce am făcut o inspecţie
peştilor din golf, m-am întors cu forţe proaspete la muncă. Căci nu
pot numi altfel supliciul de a scrie zeci de pagini, neîntrerupt, ore în
şir. Şi totuşi, ceva mă stimulează să merg mai departe, o dorinţă
intensă de a face cunoscut adevărul, aşa cum l-am trăit şi înţeles, cu
întâmplări fericite şi cu greşeli. Poate se va găsi cineva să înveţe
câte ceva, şi din cele bune şi din cele rele.