Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

Fiecare a făcut câte ceva pentru muzica „Phoenix”. Fiecare are
dreptul la o părticică din recunoaşterea noastră. Dar „Phoenix” nu
sunt doar cei treizeci de muzicieni ce au urcat, pe rând, pe scenă.
„Phoenix” sunt şi oamenii din spate, cărătorii de scule, băieţii [buni]
la toate, gaşca „de bază”. „Phoenix” am fost, cât de puţin, şi noi,
spectatorii.
„Phoenix” este ceea ce mereu renaşte în noi.
Dar dincolo de toate, „Phoenix” înseamnă omul, singurul care,
vreme de treizeci de ani, a tras la jugul acestui car cu iluzii.
Compozitor, textier, aranjor, manager, lider necontestat, Nicolae
Covaci este „Phoenix”. O personalitate excepţională, un artist cu
spirit renascentist, muzician, pictor, sculptor, poet, Nicolae Covaci
este, a fost şi va fi spiritus rector al formaţiei „Phoenix”.
Lui îi datorăm faptul că „Phoenix” s-a născut şi, mai ales, că
există. Mulţi au venit şi au plecat. Nicolae Covaci a rămas să poarte
iluzia Păsării Phoenix. Pentru că, mai mult decât orice, „Phoenix”
este o iluzie, un spirit. Spiritul unei vremi, al acestui sfârşit de secol,
de mileniu şi, poate, de civilizaţie.
Costel Postolache
Bucureşti – Melbourne, 1993