Covaci, Nicolae - Phoenix, insa eu

– Dă-o afară şi pe a ta, să se ducă!
– Ha?! Ce să fac, eşti nebun? Ce te-a apucat?!
– Măi, eu nu pot s-o suport, după aia!
Nu mai înţelegeam chiar nimic. Adică, fata a fost binevoitoare şi
i-a făcut placul, iar acum el voia s-o dea afară, în toiul nopţii şi
într-un cartier ca acela.
– Ce ştiu eu ce probleme ai tu cu a ta, dar eu nu am de gând s-o
trimit pe a mea acasă, mai am încă de făcut ceva cu ea.
– Hai, măi, c-ajunge. Ce vrei, să stai treaz toată noaptea? Nu se
merită, zău, dă-o afară!
– Unde să le trimiţi, măi, la ora asta, nu-i nici urmă de taxi. Eu
nu pot face una ca asta!
Între timp, uşa se deschisese uşor şi necunoscuta mea apăruse
goală, aşa cum era, în cadru. Doamne, şi ce bine mai arăta!
– Ce se întâmplă?
– Uite, Kamo zice că ar fi mai bine să vă duceţi acasă, bâiguii eu
nedesluşit.
– E mai bine să mergeţi amândouă, preluă ideea Kamo, că, deh,
e noapte. Putreţi lua şi taxiul împreună, vine mai ieftin.
– Tu ce zici? – mă fixă ea direct.
Nu aveam experienţă în situaţii de genul ăsta. Kamo era ceva
mai vârstnic decât mine şi începusem să mă las influenţat de el. Pe de
altă parte, voiam să scap cât mai repede de penibilul momentului.
– Păi, cred că e mai bine să nu-ţi laşi prietena singură la ora asta.
Parcă se rupsese ceva în mine. „Ei, Kamo, Kamo, am să-ţi
plătesc pentru asta, fii fără grija!”
Fata s-a întors. Într-un minut, erau amândouă îmbrăcate, pe
coridor. Kamo a scos o bancnotă de 25 de lei, bolborosind ceva
despre un taxi, dar fetele au dispărut în întuneric înainte ca noi să
putem lua o poziţie cât de cât demnă. Eram copleşit de ruşine şi
nemulţumire. Încercam să-mi ţin ochii închişi cu forţa şi să adorm.
„Ce-am făcut din sentimentul frumos de mai ’nainte? Cum de pot fi
influenţat aşa de uşor?” M-am sculat şi m-am dus în baie. Am făcut
un duş, dar de senzaţia de murdărie nu am putut scăpa încă multă
vreme. Am adormit frământat si trist.
A doua zi, vâjâiala continuă. Ne înghesuirăm cu instrumentele
în două troleibuze şi coborârăm în apropierea Radioului. Noroc că
aveam băieţii cu noi! Unii se împotriveau celor ce voiau să urce, iar
103