Acord european Volumul I

2.3.3.1.3 Standardele listate la 2.3.3.1.1 trebuie folosite numai pentru gamele punctului de aprindere care
sunt specificate în ele. Atunci când se alege un standard, trebuie examinată posibilitatea unor
reacții chimice între substanță și port-eșantion. Sub rezerva prescripțiilor de siguranță, aparatul
trebuie să fie plasat la adăpost de curenții de aer. Din rațiuni de siguranță, pentru peroxizii
organici și substanțele autoreactive (care mai sunt denumite și substanțe "energetice"), sau
pentru substanțele toxice, se va folosi o metodă care utilizează un eșantion cu volum redus, de
circa 2 ml.
2.3.3.1.4 Atunci când punctul de aprindere, determinat printr-o metodă de non-echilibru, se determină ca
fiind de 23 ± 2 °C sau de 60 ± 2 °C, acest rezultat trebuie să fie confirmat pentru fiecare plajă de
temperaturi, prin intermediul unei metode de echilibru.
2.3.3.1.5 În cazul contestării clasificării unui lichid inflamabil, clasificarea propusă de expeditor trebuie
acceptată dacă, în cadrul unei contra-încercări de determinare a punctului de aprindere, se obține
un rezultat care nu se abate cu peste 2 °C față de limitele (23 °C și, respectiv, 60 °C) fixate la
2.2.3.1. Dacă abaterea este mai mare de 2 °C, se efectuează o a doua contra-încercare și se
reține valoarea cea mai scăzută pentru punctele de aprindere obținute în cadrul celor două
contra-încercări.
2.3.3.2 Determinarea punctului inițial de fierbere
Pot fi utilizate următoarele metode pentru determinarea punctului inițial de fierbere al lichidelor
inflamabile:
Standarde internaționale:
ISO 3942 (Produse petroliere. Determinarea distribuției în intervalul de distilare. Metoda prin
cromatografie în fază gazoasă)
ISO 4626 (Lichide organice volatile – Determinarea intervalului de distilare al solvenților
organici folosiți ca materii prime)
ISO 3405 (Produse petroliere. Determinarea caracteristicilor de distilare la presiune
atmosferică)
Standarde naționale:
American Society for Testing Materials International, 100 Barr Harbor Drive, PO Box C700,
West Conshohocken, Pennsylvania, USA 19428-2959:
ASTM D86-07a, Standard Test Method for Distillation of Petroleum Products at Atmospheric
Pressure
ASTM D1078-05, Standard Test Method for Distillation Range of Volatile Organic Liquids
Alte metode acceptabile:
Metoda A.2 așa cum este aceasta descrisă în Partea A a Anexei a Regulamentului Comisiei
(CE) Nr. 440/2008 1 .”
2.3.3.3 Încercare pentru determinarea conținutului de peroxid
Pentru determinarea conținutului de peroxid al unui lichid, se procedează după cum urmează:
Se toarnă într-o butelie Erlenmeyer o cantitate „p” (circa 5 g, cântărite cu o precizie de 0,01 g)
din lichidul care trebuie evaluat; se adaugă 20 cm 3 de anhidridă acetică și circa 1 g de iodură de
potasiu solid pulverizat; se agită butelia și după 10 minute se încălzește timp de 3 minute până
la circa 60 °C. După care s-a lăsat să se răcească timp de 5 minute, se adaugă 25 cm 3 de apă. Se
lasă apoi timp de o jumătate de oră, după care se evaluează iodul eliberat cu o soluție
decinormală de hiposulfit de sodiu, fără adăugarea unui indicator, decolorarea totală indicând
încheierea reacției. Dacă n este numărul de cm 3 de soluție de hiposulfit necesară, procentajul de
peroxid (calculat în H2O2) conținut de eșantion se obține cu formula:
17n
100p
1 Regulamentul (CE) Nr. 440/2008 al Comisiei din 30 mai 2008 de stabilire a metodelor de încercare în temeiul Regulamentului (CE)
Nr. 1907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice
(REACH) (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Nr. L 142 din 31.05.2008, p.1-739 şi Nr. L 143 din 03.06.2008, p.55).
- 225 -