Acord european Volumul I

2.2.9.1.10.2.2 Deși se preferă datele obținute prin metode de încercare armonizate la nivel internațional, în
practică, se pot folosi și date provenite din metode naționale de încercare, atunci când acestea
sunt considerate echivalente. În general, s-a convenit că datele referitoare la toxicitatea care
afectează speciile de apă dulce și cele marine pot fi considerate ca date echivalente și este de
preferat ca aceste date să se determine folosind instrucțiunile OECD de încercare a substanțelor
chimice sau un echivalent al acestora în conformitate cu principiile Bunelor Practici de
Laborator (BPL).
Când astfel de date nu sunt disponibile, clasificarea trebuie să se bazeze pe cele mai bune date
disponibile.
2.2.9.1.10.2.3 Toxicitate acvatică acută înseamnă proprietatea intrinsecă a unei substanțe de a provoca efecte
negative unui organism prin expunerea sa în mediu acvatic pe termen scurt la acea substanță.
Pericol acut (pe termen scurt), în scopul clasificării, înseamnă pericolul generat de o substanță
chimică prin toxicitatea sa acută unui organism în timpul expunerii pe termen scurt la acel
produs chimic în mediul acvatic.”
O toxicitate acvatică acută se determină în mod normal pentru LC50 la pește/96 ore (conform
Instrucțiunii 203 al OECD sau echivalentul), pentru EC50 la speciile de crustacee/48 ore
(conform Instrucțiunii 202 al OECD sau echivalentul) și/sau pentru EC50 la speciile de alge/72
sau 96 ore (conform Instrucțiunii 201 al OECD sau echivalentul). Aceste specii sunt considerate
înlocuitor pentru toate organismele acvatice, dar și datele referitoare la alte specii, cum ar fi
lintița, pot fi luate în considerare dacă metodologia de încercare este adecvată.
2.2.9.1.10.2.4 Toxicitate acvatică cronică înseamnă proprietatea intrinsecă a unei substanțe de a genera
efecte nefaste organismelor acvatice în timpul expunerilor în mediul acvatic care sunt
determinate în legătură cu ciclul de viață al organismului.
Pericol pe termen lung, în scopul clasificării, înseamnă un pericol al unui produs chimic generat
de toxicitatea sa cronică urmare unei expuneri pe termen lung în mediul acvatic.
Există mai puține datele aferente toxicității cronice decât cele aferente toxicității acute, iar
domeniul metodelor de încercare este mai puțin standardizat. Datele obținute în conformitate cu
Principiile directoare 210 (Etapa timpurie a dezvoltării peștilor) sau 211 (Reproducerea la
Daphnia magna) și 201 (Inhibarea creșterii la alge) ale OCDE pot fi acceptate. Pot fi folosite și
alte încercări validate și acceptate la nivel internațional. Trebuie folosit NOEC sau alt ECx
echivalent.
2.2.9.1.10.2.5 Bioacumularea înseamnă rezultatul net al absorbției, transformării și eliminării unei substanțe
într-un/dintr-un organism datorat tuturor căilor de expunere a acestuia (aer, apă, sedimente/sol și
alimente).
Potențialul de bioacumulare trebuie să fie determinat, în mod normal, folosind coeficientul de
partiție apă/octanol, de obicei raportat sub forma logaritmică (log Kow) calculat conform
Principiilor directoare 107 sau 117 ale OECD. În timp ce acesta reprezintă potențialul de
bioacumulare, Factorul de Bio-concentrație (BCF) determinat experimental furnizează o măsură
mai bună și de aceea este preferabil să fie folosit de câte ori este disponibil. Factorul de bioconcentrație
se determină conform Principiilor directoare 305 ale OECD .
2.2.9.1.10.2.6 Degradare înseamnă descompunerea moleculelor organice în molecule mai mici și, eventual, în
dioxid de carbon, apă și săruri.
Degradarea mediului poate fi de tip biotic sau abiotic (de ex. hidroliza) și criteriile folosite
reflectă acest lucru. Biodegradarea ireversibilă este cel mai ușor de determinat prin folosirea
încercărilor de biodegradabilitate (A-F) ale liniilor directoare 301 ale OCDE). Nivelul de trecere
în aceste teste poate fi considerat ca un indicator al unei degradări rapide la majoritatea
mediilor. Aceste încercări se efectuează în ape dulci și, ca atare, a fost inclusă și utilizarea
rezultatelor aplicării Instrucțiunii 306 de Încercare a OCDE, care este mai adecvată mediilor
marine. În cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, un raport BOD (5 zile)/COD ≥ 0.5
este considerat ca un indicator al degradării rapide.
Degradarea abiotică cum ar fi hidroliza, degradarea primară, indiferent dacă este biotică sau
- 208 -