Acord european Volumul I

(c) Încercarea la încovoiere: Încercarea se aplică numai surselor lungi şi subţiri care au
lungimea de cel puţin 10 cm şi raportul între lungime şi lăţimea minimă de cel puţin 10.
Specimenul trebuie fixat rigid în poziţie orizontală, astfel încât jumătate din lungimea lui să
iasă din dispozitivul de fixare. Specimenul trebuie să fie astfel orientat încât, dacă se
loveşte capătul sau liber cu faţa plană a unei bare de oţel, să sufere deteriorarea maximă.
Bara trebuie să lovească specimenul astfel încât să producă un impact echivalent cu cel
rezultat din căderea libera a unei mase de 1.4 kg de la înălţimea de 1 m. Partea inferioară a
barei trebuie să aibă diametrul de 25 mm şi marginile rotunjite cu o rază de 3.0±0.3mm;
(d) Încercarea termică: Specimenul trebuie încălzit în aer până la temperatura de 800°C şi ţinut
la această temperatură timp de 10 minute, după care va fi lăsat să se răcească liber.
2.2.7.2.3.3.6 Specimenele care conţin sau simulează materiale radioactive incluse într-o capsulă închisă etanș
pot fi exceptate de la:
(a) Încercările prevăzute în 2.2.7.2.3.3.5 (a) și (b) dacă masa materialului radioactiv sub formă
specială:
(i) Este mai mică de 200 g și sunt supuse alternativ la încercarea la impact de clasă 4
prevăzută de ISO 2919:1999 "Protecţia contra radiaţiilor - Surse închise de radiații
nucleare - Prescripții generale și clasificare"; sau
(ii) Este mai mică de 500 g și ca ele să fie supuse alternativ la încercarea la impact de clasă
5 prevăzută în ISO 2919:1999 " Protecţia contra radiaţiilor - Surse închise de radiații
nucleare - Prescripții generale și clasificare "; și
(b) Încercarea prevăzută în 2.2.7.2.3.3.5 (d) cu condiţia ca ele să fie supuse alternativ la
încercarea termică de clasă 6 prevăzută în ISO 2919:1999 "Protecţia contra radiaţiilor -
Surse închise de radiații nucleare - Prescripții generale și clasificare".
2.2.7.2.3.3.7 Pentru specimenele care conţin sau simulează materiale solide nedispersabile, evaluarea lixivierii
va fi efectuată în felul următor:
(a) Specimenul trebuie imersat în apă, la temperatură ambiantă timp de 7 zile. Volumul de apă
utilizat pentru încercare trebuie să fie suficient astfel încât la sfârşitul perioadei de 7 zile,
volumul liber al apei rămase neabsorbite şi fără să fi reacţionat să fie de cel puţin 10% din
volumul eşantionului solid utilizat pentru încercare. Apa trebuie să fie la un pH iniţial de 6-
8 şi o conductivitate maximă de 1mS/m la 20°C;
(b) Apa împreună cu specimenul trebuie apoi încălzite la o temperatură de 50±5°C şi
menţinute la această temperatura timp de 4 ore;
(c) Se va determina apoi activitatea apei;
(d) Specimenul va fi apoi ţinut timp de cel puţin 7 zile într-o încăpere fără curenţi de aer şi cu
o temperatură de 30°C şi o umiditate de cel puţin 90%;
(e) Specimenul va fi apoi imersat în apă având aceleaşi caracteristici ca cele de la pct. a) de
mai sus; apa şi specimenul trebuie încălzite la o temperatură de 50±5°C şi menţinute la
această temperatură timp de 4 ore;
(f) Se va determina apoi activitatea apei.
2.2.7.2.3.3.8 Pentru specimenele care reprezintă sau simulează materiale solide încapsulate se va face fie
evaluarea lixivierii, fie evaluarea volumetrică a scăpărilor după cum urmează:
(a) Evaluarea lixivierii constă în următorii pași:
(i) Specimenul trebuie imersat în apă la temperatura ambiantă. Apa trebuie să fie la un pH
iniţial de 6-8 şi o conductivitate maximă de 1mS/m la 20°C;
(ii) Apa împreună cu specimenul trebuie încălzite la o temperatură de 50±5°C şi menţinute
la această temperatură timp de 4 ore;
(iii) Se va determina apoi activitatea apei;
(iv) Specimenul va fi ţinut timp de cel puţin 7 zile într-o încăpere fără curenţi de aer şi
cu o temperatură de 30°C şi o umiditate de cel puţin 90%;
(v) Operațiile de la (i), (ii) și (iii) trebuie să fie repetate;
- 193 -